Art. 334. Recurgerea la măsuri de anchetă alternative

Legea nr. 302/2004 · forma consolidată la zi, verificată la 21 octombrie 2026
Titlul VIII — Asistența judiciară în materie penală › Capitolul II — Dispoziții privind asistența judiciară aplicabile în relația cu statele membre ale Uniunii Europene › Secţiunea a 6-a — Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Directivei 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală

(1) Autoritatea română de executare recurge, ori de câte ori este posibil, la o altă măsură decât cea prevăzută în ordinul european de anchetă, atunci când:

a) măsura de anchetă indicată în ordinul european de anchetă nu este prevăzută de legea română;

b) măsura de anchetă nu ar putea fi dispusă într-o cauză internă similară, potrivit legii române.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor art. 335, dispozițiile alin. (1) nu se aplică următoarelor măsuri de anchetă:

a) obținerea de informații sau de probe aflate deja în posesia autorității române de executare și informații sau probe care ar fi putut fi obținute, în conformitate cu legea română, în cadrul unor proceduri penale sau în scopurile ordinului european de anchetă;

b) obținerea de informații cuprinse în baze de date deținute de poliție sau autoritățile judiciare care sunt direct accesibile autorității de executare în cadrul unor proceduri penale;

c) audierea unui martor, a unui expert, a unei victime, a unei persoane suspectate sau acuzate sau a unei părți terțe pe teritoriul României;

d) orice măsură de anchetă fără caracter coercitiv, astfel cum este definită în legea română;

e) identificarea persoanelor abonate la un număr de telefon sau o adresă IP anume, în condițiile legii române.

(3) Când măsura alternativă ar avea același rezultat, prin mijloace mai puțin intruzive, autoritatea de executare poate recurge, de asemenea, la o altă măsură de anchetă față de cea indicată în ordinul european de anchetă.

(4) Înainte de a dispune vreo măsură potrivit alin. (1) și (3), autoritatea de executare informează autoritatea emitentă.

(5) În cazul în care, în conformitate cu alin. (1), măsura indicată în ordinul european de anchetă nu există în dreptul român sau nu ar putea fi dispusă într-o cauză similară potrivit legii române și nu există nicio altă măsură care ar avea același rezultat ca măsura solicitată, autoritatea de executare notifică autoritatea emitentă că nu a fost posibil să se acorde asistența solicitată. Procurorul dispune clasarea, prin ordonanță motivată, iar instanța de judecată va respinge cererea, prin încheiere definitivă, pronunțată în camera de consiliu, fără citare, cu participarea procurorului.

(6) În cazul în care autoritatea emitentă, ca urmare a informării prevăzute la alin. (4) și (5), decide să retragă ordinul european de anchetă, dispozițiile art. 333 alin. (5) se aplică în mod corespunzător. Dacă autoritatea emitentă completează sau modifică ordinul european de anchetă inițial sau emite un nou ordin european de anchetă, dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător.

‹ Art. 333 Citește tot capitolul Art. 335 ›

Articole la care trimite art. 334

Art. 335Motive de nerecunoaștere și neexecutare Art. 333Recunoașterea și executarea de către autoritățile române a unui ordin european de anchetă

Art. 334 Legea 302/2004, cu istoric și jurisprudențăÎn aplicație vezi versiunile anterioare, deciziile CCR și ÎCCJ notate la articol, cauți în tot actul și exporți PDF sau Word.

Deschide în Tribonian

Capitolul II — Dispoziții privind asistența judiciară aplicabile în relația cu statele membre ale Uniunii Europene

Art. 261Acordarea asistenței Art. 262Asistența în materie de taxe și accize Art. 263Percheziții și sechestre Art. 264Transmiterea actelor de procedură prin poștă Art. 265Supravegherea transfrontalieră Art. 266Răspunderea agenților străini Art. 267Informații privind conturile bancare Art. 268Informații privind operațiunile bancare Art. 269Supravegherea tranzacțiilor bancare Art. 270Confidențialitatea Art. 271Obligația de a informa Art. 272Cereri suplimentare Art. 273Secretul bancar Art. 274Comunicarea deciziilor de refuz Art. 275Autorități centrale Art. 276Înțelesul unor termeni sau expresii Art. 277Obiectul reglementării Art. 278Certificatul Art. 279Autorități competente Art. 280Domeniul de aplicare Art. 281Emiterea și transmiterea ordinelor de indisponibilizare Art. 282Dispoziții comune Art. 283Măsuri premergătoare Art. 284Recunoașterea și executarea în faza de urmărire penală Art. 285Recunoașterea și executarea în faza de judecată Art. 286Durata indisponibilizării și regimul ulterior al bunului indisponibilizat Art. 287Motive de nerecunoaștere sau de neexecutare Art. 288Motive de amânare a executării Art. 289Rambursare Art. 290Definiții Art. 291Autorități competente Art. 292Condiții privind punerea în executare a unor sancțiuni pecuniare Art. 293Transmiterea hotărârii Art. 294Încetarea executării Art. 295Consecințele transmiterii unei hotărâri Art. 296Limbile folosite Art. 297Domeniul de aplicare Art. 298Recunoașterea și executarea hotărârilor Art. 299Motivele de nerecunoaștere și neexecutare Art. 300Stabilirea sumei de plată Art. 301Legea care guvernează executarea Art. 302Înlocuirea pedepsei pecuniare Art. 303Amnistia, grațierea și revizuirea Art. 304Încetarea executării când România este stat de executare Art. 305Destinația fondurilor obținute din executarea hotărârilor și cheltuielile Art. 306Informare Art. 307Definiții Art. 308Ordinul de confiscare și certificatul Art. 309Autorități române competente Art. 310Domeniul de aplicare Art. 311Amnistia, grațierea și revizuirea ordinelor de confiscare Art. 312Transmiterea ordinelor de confiscare și a certificatului Art. 313Determinarea statului membru competent să execute ordinul de confiscare Art. 314Transmiterea unui ordin de confiscare către unul sau mai multe state de executare Art. 315Efectele transmiterii unui ordin de confiscare Art. 316Încetarea executării confiscării Art. 317Măsuri premergătoare Art. 318Reguli cu privire la recunoașterea și executarea ordinelor de confiscare Art. 319Legea aplicabilă Art. 320Confiscarea în cazuri speciale Art. 321Motive de nerecunoaștere sau neexecutare Art. 322Amânarea executării ordinului de confiscare Art. 323Ordine de confiscare multiple Art. 324Dispunerea de bunurile confiscate Art. 325Informații privind rezultatul executării Art. 326Despăgubiri Art. 327Rambursare Art. 327^1Autorități emitente și de executare Art. 327^2Regimul lingvistic Art. 327^3Documente anexate Art. 327^4Autoritățile centrale Art. 328Domeniul de aplicare și înțelesul unor termeni sau expresii Art. 329Tipurile de proceduri în cadrul cărora poate fi emis ordinul european de anchetă Art. 330Autoritățile competente române pentru emiterea și executarea unui ordin european de anchetă Art. 331Emiterea și transmiterea ordinului european de anchetă de către autoritățile române Art. 332Ordinul european de anchetă cu referire la un ordin precedent Art. 333Recunoașterea și executarea de către autoritățile române a unui ordin european de anchetă Art. 334Recurgerea la măsuri de anchetă alternative Art. 335Motive de nerecunoaștere și neexecutare Art. 336Termene pentru recunoaștere și executare

Formă consolidată neoficială, preluată de pe Portalul Legislativ (Ministerul Justiției). Textul oficial este cel publicat în Monitorul Oficial al României. Pentru citare: „art. 334 din Legea nr. 302/2004”.