Art. 307. Definiții

Legea nr. 302/2004 · forma consolidată la zi, verificată la 21 octombrie 2026
Titlul VIII — Asistența judiciară în materie penală › Capitolul II — Dispoziții privind asistența judiciară aplicabile în relația cu statele membre ale Uniunii Europene › Secţiunea a 5-a — Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce la ordinele de confiscare

(1) Prin ordin de confiscare se înțelege sancțiunea sau măsura dispusă de o instanță ca urmare a unei proceduri penale, care constă în scoaterea forțată definitivă a bunurilor din patrimoniul celui care le deține.

(2) Prin bun se înțelege orice bun, indiferent de natura acestuia, corporal sau necorporal, mobil ori imobil, precum și documentele sau instrumentele juridice care dovedesc existența unui titlu sau a unui drept asupra acestui bun, cu privire la care instanța din statul emitent a stabilit că:

a) constituie produsul infracțiunii sau corespunde în totalitate ori în parte valorii acestui produs; sau

b) constituie instrumentul unei asemenea infracțiuni;

c) poate fi confiscat în baza competențelor de confiscare extinse potrivit dreptului statului emitent.

(3) Prin produsul unei infracțiuni se înțelege orice avantaj economic ce decurge din săvârșirea faptei penale. Poate îmbrăca orice formă de bun care a luat ființă prin săvârșirea infracțiunii.

(4) Prin instrument al unei infracțiuni se înțelege orice fel de bun care a folosit sau a fost destinat să folosească, în orice fel, în totalitate ori parțial, pentru săvârșirea infracțiunii sau infracțiunilor.

(5) Prin bunuri culturale care fac parte din patrimoniul național cultural se înțelege bunurile definite conform art. 63 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care transpune art. 1 alin. (1) din Directiva Consiliului 93/7/CEE din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui alt stat membru*).

*) Abrogată, începând cu data de 19 decembrie 2015, prin Directiva 2014/60/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind restituirea obiectelor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 159 din 28 mai 2014.

(6) Atunci când procedurile penale care au condus la confiscare se referă la o infracțiune principală și la infracțiunea de spălare de bani, prin infracțiunea prevăzută la art. 321 alin. (1) lit. f) se înțelege infracțiunea principală.

(7) Prin stat emitent se înțelege statul membru în care o instanță a emis un ordin de confiscare în cadrul unei proceduri penale.

(8) Prin stat de executare se înțelege statul membru căruia ordinul de confiscare i-a fost transmis spre executare.

(9) Prin decizia-cadru se înțelege Decizia-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce la ordinele de confiscare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 328 din 24 noiembrie 2006.

(10) De la data aplicării Regulamentului (UE) 2018/1.805 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare și de confiscare, dispozițiile prezentei secțiuni se aplică doar în relația cu Irlanda și Regatul Danemarcei.

(la 29-03-2021, Articolul 307 din Paragraful 1 , Sectiunea a 5-a , Capitolul II , Titlul VIII a fost completat de Punctul 28, Articolul I din LEGEA nr. 51 din 26 martie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 26 martie 2021 )

‹ Art. 306 Citește tot capitolul Art. 308 ›

Articole la care trimite art. 307

Art. 321Motive de nerecunoaștere sau neexecutare

Art. 307 Legea 302/2004, cu istoric și jurisprudențăÎn aplicație vezi versiunile anterioare, deciziile CCR și ÎCCJ notate la articol, cauți în tot actul și exporți PDF sau Word.

Deschide în Tribonian

Capitolul II — Dispoziții privind asistența judiciară aplicabile în relația cu statele membre ale Uniunii Europene

Art. 261Acordarea asistenței Art. 262Asistența în materie de taxe și accize Art. 263Percheziții și sechestre Art. 264Transmiterea actelor de procedură prin poștă Art. 265Supravegherea transfrontalieră Art. 266Răspunderea agenților străini Art. 267Informații privind conturile bancare Art. 268Informații privind operațiunile bancare Art. 269Supravegherea tranzacțiilor bancare Art. 270Confidențialitatea Art. 271Obligația de a informa Art. 272Cereri suplimentare Art. 273Secretul bancar Art. 274Comunicarea deciziilor de refuz Art. 275Autorități centrale Art. 276Înțelesul unor termeni sau expresii Art. 277Obiectul reglementării Art. 278Certificatul Art. 279Autorități competente Art. 280Domeniul de aplicare Art. 281Emiterea și transmiterea ordinelor de indisponibilizare Art. 282Dispoziții comune Art. 283Măsuri premergătoare Art. 284Recunoașterea și executarea în faza de urmărire penală Art. 285Recunoașterea și executarea în faza de judecată Art. 286Durata indisponibilizării și regimul ulterior al bunului indisponibilizat Art. 287Motive de nerecunoaștere sau de neexecutare Art. 288Motive de amânare a executării Art. 289Rambursare Art. 290Definiții Art. 291Autorități competente Art. 292Condiții privind punerea în executare a unor sancțiuni pecuniare Art. 293Transmiterea hotărârii Art. 294Încetarea executării Art. 295Consecințele transmiterii unei hotărâri Art. 296Limbile folosite Art. 297Domeniul de aplicare Art. 298Recunoașterea și executarea hotărârilor Art. 299Motivele de nerecunoaștere și neexecutare Art. 300Stabilirea sumei de plată Art. 301Legea care guvernează executarea Art. 302Înlocuirea pedepsei pecuniare Art. 303Amnistia, grațierea și revizuirea Art. 304Încetarea executării când România este stat de executare Art. 305Destinația fondurilor obținute din executarea hotărârilor și cheltuielile Art. 306Informare Art. 307Definiții Art. 308Ordinul de confiscare și certificatul Art. 309Autorități române competente Art. 310Domeniul de aplicare Art. 311Amnistia, grațierea și revizuirea ordinelor de confiscare Art. 312Transmiterea ordinelor de confiscare și a certificatului Art. 313Determinarea statului membru competent să execute ordinul de confiscare Art. 314Transmiterea unui ordin de confiscare către unul sau mai multe state de executare Art. 315Efectele transmiterii unui ordin de confiscare Art. 316Încetarea executării confiscării Art. 317Măsuri premergătoare Art. 318Reguli cu privire la recunoașterea și executarea ordinelor de confiscare Art. 319Legea aplicabilă Art. 320Confiscarea în cazuri speciale Art. 321Motive de nerecunoaștere sau neexecutare Art. 322Amânarea executării ordinului de confiscare Art. 323Ordine de confiscare multiple Art. 324Dispunerea de bunurile confiscate Art. 325Informații privind rezultatul executării Art. 326Despăgubiri Art. 327Rambursare Art. 327^1Autorități emitente și de executare Art. 327^2Regimul lingvistic Art. 327^3Documente anexate Art. 327^4Autoritățile centrale Art. 328Domeniul de aplicare și înțelesul unor termeni sau expresii Art. 329Tipurile de proceduri în cadrul cărora poate fi emis ordinul european de anchetă Art. 330Autoritățile competente române pentru emiterea și executarea unui ordin european de anchetă Art. 331Emiterea și transmiterea ordinului european de anchetă de către autoritățile române Art. 332Ordinul european de anchetă cu referire la un ordin precedent Art. 333Recunoașterea și executarea de către autoritățile române a unui ordin european de anchetă Art. 334Recurgerea la măsuri de anchetă alternative Art. 335Motive de nerecunoaștere și neexecutare Art. 336Termene pentru recunoaștere și executare

Formă consolidată neoficială, preluată de pe Portalul Legislativ (Ministerul Justiției). Textul oficial este cel publicat în Monitorul Oficial al României. Pentru citare: „art. 307 din Legea nr. 302/2004”.