Art. 299. Motivele de nerecunoaștere și neexecutare

Legea nr. 302/2004 · forma consolidată la zi, verificată la 21 octombrie 2026
Titlul VIII — Asistența judiciară în materie penală › Capitolul II — Dispoziții privind asistența judiciară aplicabile în relația cu statele membre ale Uniunii Europene › Secţiunea a 4-a — Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare

(1) Autoritățile judiciare române de executare pot refuza să recunoască și să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul prevăzut în anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea.

(2) În afara cazului prevăzut la art. 297 alin. (2), autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască și să execute hotărârea și dacă se stabilește că:

a) împotriva persoanei condamnate și pentru aceleași fapte s-a pronunțat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent și, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;

b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competența instanțelor române;

c) hotărârea se referă la fapte care:

(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parțial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau

(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea acelorași infracțiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;

d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;

e) hotărârea a fost pronunțată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunțat hotărârea;

f) conform certificatului prevăzut în anexa nr. 3, persoana fizică sau juridică sancționată:

(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost informată personal sau printr-un reprezentant competent potrivit legii aceluiași stat, cu privire la dreptul său de a ataca hotărârea luată împotriva sa și la termenul în care poate fi exercitată calea de atac, în conformitate cu legea statului emitent; sau

(ii) în cazul unei proceduri orale, nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

– aceasta a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau

– aceasta, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau

– după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;

(iii) nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent, deși i s-au adus la cunoștință în mod expres procedurile inițiate împotriva sa și posibilitatea de a se prezenta personal, aceasta a renunțat în mod expres la dreptul la o procedură orală și a indicat că nu contestă cauza;

g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.

(3) În cazurile menționate la alin. (1) și alin. (2) lit. b) și f), înainte de a decide nerecunoașterea și neexecutarea, totale sau parțiale, ale unei hotărâri, autoritatea judiciară română de executare se va consulta cu autoritatea competentă din statul emitent, prin orice mijloace adecvate, și, dacă este cazul, va solicita acesteia furnizarea oricăror informații fără întârziere.

‹ Art. 298 Citește tot capitolul Art. 300 ›

Articole la care trimite art. 299

Art. 297Domeniul de aplicare

Art. 299 Legea 302/2004, cu istoric și jurisprudențăÎn aplicație vezi versiunile anterioare, deciziile CCR și ÎCCJ notate la articol, cauți în tot actul și exporți PDF sau Word.

Deschide în Tribonian

Capitolul II — Dispoziții privind asistența judiciară aplicabile în relația cu statele membre ale Uniunii Europene

Art. 261Acordarea asistenței Art. 262Asistența în materie de taxe și accize Art. 263Percheziții și sechestre Art. 264Transmiterea actelor de procedură prin poștă Art. 265Supravegherea transfrontalieră Art. 266Răspunderea agenților străini Art. 267Informații privind conturile bancare Art. 268Informații privind operațiunile bancare Art. 269Supravegherea tranzacțiilor bancare Art. 270Confidențialitatea Art. 271Obligația de a informa Art. 272Cereri suplimentare Art. 273Secretul bancar Art. 274Comunicarea deciziilor de refuz Art. 275Autorități centrale Art. 276Înțelesul unor termeni sau expresii Art. 277Obiectul reglementării Art. 278Certificatul Art. 279Autorități competente Art. 280Domeniul de aplicare Art. 281Emiterea și transmiterea ordinelor de indisponibilizare Art. 282Dispoziții comune Art. 283Măsuri premergătoare Art. 284Recunoașterea și executarea în faza de urmărire penală Art. 285Recunoașterea și executarea în faza de judecată Art. 286Durata indisponibilizării și regimul ulterior al bunului indisponibilizat Art. 287Motive de nerecunoaștere sau de neexecutare Art. 288Motive de amânare a executării Art. 289Rambursare Art. 290Definiții Art. 291Autorități competente Art. 292Condiții privind punerea în executare a unor sancțiuni pecuniare Art. 293Transmiterea hotărârii Art. 294Încetarea executării Art. 295Consecințele transmiterii unei hotărâri Art. 296Limbile folosite Art. 297Domeniul de aplicare Art. 298Recunoașterea și executarea hotărârilor Art. 299Motivele de nerecunoaștere și neexecutare Art. 300Stabilirea sumei de plată Art. 301Legea care guvernează executarea Art. 302Înlocuirea pedepsei pecuniare Art. 303Amnistia, grațierea și revizuirea Art. 304Încetarea executării când România este stat de executare Art. 305Destinația fondurilor obținute din executarea hotărârilor și cheltuielile Art. 306Informare Art. 307Definiții Art. 308Ordinul de confiscare și certificatul Art. 309Autorități române competente Art. 310Domeniul de aplicare Art. 311Amnistia, grațierea și revizuirea ordinelor de confiscare Art. 312Transmiterea ordinelor de confiscare și a certificatului Art. 313Determinarea statului membru competent să execute ordinul de confiscare Art. 314Transmiterea unui ordin de confiscare către unul sau mai multe state de executare Art. 315Efectele transmiterii unui ordin de confiscare Art. 316Încetarea executării confiscării Art. 317Măsuri premergătoare Art. 318Reguli cu privire la recunoașterea și executarea ordinelor de confiscare Art. 319Legea aplicabilă Art. 320Confiscarea în cazuri speciale Art. 321Motive de nerecunoaștere sau neexecutare Art. 322Amânarea executării ordinului de confiscare Art. 323Ordine de confiscare multiple Art. 324Dispunerea de bunurile confiscate Art. 325Informații privind rezultatul executării Art. 326Despăgubiri Art. 327Rambursare Art. 327^1Autorități emitente și de executare Art. 327^2Regimul lingvistic Art. 327^3Documente anexate Art. 327^4Autoritățile centrale Art. 328Domeniul de aplicare și înțelesul unor termeni sau expresii Art. 329Tipurile de proceduri în cadrul cărora poate fi emis ordinul european de anchetă Art. 330Autoritățile competente române pentru emiterea și executarea unui ordin european de anchetă Art. 331Emiterea și transmiterea ordinului european de anchetă de către autoritățile române Art. 332Ordinul european de anchetă cu referire la un ordin precedent Art. 333Recunoașterea și executarea de către autoritățile române a unui ordin european de anchetă Art. 334Recurgerea la măsuri de anchetă alternative Art. 335Motive de nerecunoaștere și neexecutare Art. 336Termene pentru recunoaștere și executare

Formă consolidată neoficială, preluată de pe Portalul Legislativ (Ministerul Justiției). Textul oficial este cel publicat în Monitorul Oficial al României. Pentru citare: „art. 299 din Legea nr. 302/2004”.