Capitolul IXSuspendarea din funcție și încetarea funcției de judecător sau de procuror

Art. 197.

(1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri:

a) când a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, de la momentul rămânerii definitive a încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății;

b) când față de acesta s-a dispus arestarea preventivă sau arestul la domiciliu;

c) când față de acesta s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune și organul judiciar a stabilit în sarcina sa obligația de a nu exercita profesia în exercitarea căreia a săvârșit fapta;

d) când suferă de o boală psihică care îl împiedică să își exercite funcția în mod corespunzător;

e) când a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea suspendării din funcție;

f) când, în cadrul procedurii disciplinare, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus suspendarea din funcție, în condițiile legii;

g) în perioada cuprinsă între data comunicării hotărârii secției corespunzătoare de aplicare a sancțiunii disciplinare a excluderii din magistratură și data eliberării din funcție, dacă Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori apreciază că se impune această măsură în raport cu natura și gravitatea faptei și urmările acesteia.

(2) Judecătorul sau procurorul care suferă de o altă afecțiune decât cea prevăzută la alin. (1) lit. d) care îl pune în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile poate fi suspendat din funcție, la cererea sa, a președintelui instanței sau al parchetului ori a colegiului de conducere al instanței sau parchetului. Această măsură se poate dispune numai după epuizarea duratei pentru care se acordă concediile pentru incapacitate temporară de muncă. Afecțiunea se stabilește printr-o expertiză de specialitate care se efectuează de o comisie medicală de specialitate numită de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza propunerilor nominale ale ministrului sănătății. Suspendarea din funcție se dispune până la însănătoșire, constatată printr-o nouă expertiză medicală de specialitate efectuată de comisia medicală. Prin noul raport de expertiză comisia stabilește și termenul la care judecătorul sau procurorul urmează să revină la reexaminare. Dacă în urma noului raport de expertiză se constată însănătoșirea, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii poate hotărî încetarea suspendării și repunerea în funcție a judecătorului sau procurorului. În caz contrar, secția poate dispune prelungirea suspendării din funcție sau, dacă boala este ireversibilă, propune eliberarea din funcție prin pensionare. Metodologia privind efectuarea expertizei medicale de specialitate se aprobă de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea comisiei medicale de specialitate.

(3) Actul prin care s-au dispus măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) cu privire la un judecător ori procuror se comunică în termen de 24 de ore Secției pentru judecători sau Secției pentru procurori, după caz, a Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 198.

(1) Suspendarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se dispune de către Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, începând cu data stabilită în hotărârea secției.

(2) În perioada suspendării din funcție dispuse în temeiul art. 197 alin. (1) lit. a)-c) și e)-g), judecătorului și procurorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de art. 227 și art. 231 și nu i se plătesc drepturile salariale, dar i se plătește contribuția de asigurări sociale de sănătate, după caz. Această perioadă nu constituie vechime în muncă și în funcție.

(3) Pe perioada suspendării din funcție potrivit art. 197 alin. (1) lit. d) și alin. (2), judecătorului sau procurorului i se plătește o indemnizație neimpozabilă egală cu 80% din indemnizația de încadrare lunară netă din ultima lună de activitate înainte de data suspendării din funcție și îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de prezenta lege.

Art. 199.

(1) În cazul prevăzut la art. 197 alin. (1) lit. d), boala psihică se constată printr-o expertiză medicală de specialitate efectuată de o comisie medicală de specialitate numită de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza propunerilor nominale ale ministrului sănătății.

(2) În situația în care există indicii că un judecător sau procuror suferă de o boală psihică, la sesizarea președintelui instanței sau a conducătorului parchetului, a colegiului de conducere al instanței sau parchetului ori din oficiu, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune prezentarea judecătorului sau procurorului la expertiza medicală de specialitate prevăzută la alin. (1).

(3) În cazul în care comisia medicală de specialitate constată că judecătorul sau procurorul suferă de o boală psihică care îl împiedică să își exercite funcția în mod corespunzător, acesta este suspendat din funcție prin hotărâre a secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. Prin raportul de expertiză comisia stabilește și termenul la care judecătorul sau procurorul urmează să revină la reexaminare.

(4) Suspendarea din funcție se dispune până la însănătoșire, constatată printr-o nouă expertiză medicală de specialitate efectuată de comisia medicală. Dacă în urma noului raport de expertiză se constată însănătoșirea, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii hotărăște încetarea suspendării și repunerea în funcție a judecătorului sau procurorului. În caz contrar, secția poate dispune prelungirea suspendării din funcție sau, dacă boala este ireversibilă, propune eliberarea din funcție prin pensionare.

(5) Metodologia privind efectuarea expertizei medicale de specialitate se aprobă de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea comisiei medicale de specialitate.

(6) În cazul în care judecătorul sau procurorul refuză în mod nejustificat să se prezinte, în termenele stabilite, la expertizele de specialitate sau dacă expertiza nu se poate efectua din motive imputabile judecătorului sau procurorului, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune suspendarea din funcție a acestuia pe o perioadă de un an. Pe perioada suspendării din funcție pentru acest motiv, judecătorului și procurorului nu i se plătesc drepturile salariale și nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de art. 227 și 231. Această perioadă nu constituie vechime în funcție. Suspendarea din funcție încetează înainte de termenul de un an, ca urmare a prezentării judecătorului sau procurorului la expertiza de specialitate, încetarea suspendării constatându-se prin hotărâre a secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 200.

(1) Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori comunică de îndată judecătorului sau procurorului și conducerii instanței ori parchetului unde acesta funcționează hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcție.

(2) Dacă se dispune clasarea, achitarea sau încetarea procesului penal față de judecător sau procuror, suspendarea din funcție încetează, iar judecătorul sau procurorul suspendat este repus în situația anterioară, i se plătesc drepturile bănești de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcția de execuție sau, după caz, pe perioada întregului mandat al funcției de conducere pe care nu l-a putut exercita din pricina suspendării. Drepturile bănești acordate sunt majorate, indexate și reactualizate la data plății, incluzând și dobânda legală penalizatoare, obligații de plată ce se stabilesc prin ordin al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Judecătorului sau procurorului i se recunoaște vechimea în funcția de judecător sau procuror pe această perioadă.

(3) Suspendarea din funcție încetează și în situația în care achitarea sau încetarea procesului penal se pronunță în primă instanță. În acest caz, drepturile prevăzute la alin. (2) se acordă după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de achitare sau încetare a procesului penal.

Art. 201.

(1) Judecătorii și procurorii sunt eliberați din funcție în următoarele cazuri:

a) demisie;

b) pensionare, potrivit legii;

c) transfer într-o altă funcție, în condițiile legii;

d) incapacitate profesională;

e) ca sancțiune disciplinară;

f) condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului;

g) amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei, dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă, precum și renunțarea la urmărirea penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, cu excepția situațiilor în care aceste soluții s-au dispus pentru infracțiuni săvârșite din culpă pentru care secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii apreciază că nu afectează prestigiul justiției;

h) la expirarea termenului de un an prevăzut la art. 199 alin. (6) în care judecătorul sau procurorul nu s-a prezentat, în mod nejustificat, la expertiza de specialitate sau dacă expertiza nu se poate efectua din motive imputabile judecătorului sau procurorului;

i) neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) lit. a) și e).

(2) Eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se dispune prin decret al Președintelui României, la propunerea Secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) Eliberarea din funcție a judecătorilor stagiari și a procurorilor stagiari se face de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

(4) Trecerea în rezervă sau în retragere a judecătorilor militari și a procurorilor militari se face, în condițiile legii, de la data eliberării din funcție de către Președintele României, inclusiv ca urmare a pensionării.

(5) La numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, precum și la transferul judecătorilor și procurorilor militari la instanțe sau parchete, altele decât cele militare, trecerea în rezervă sau în retragere se face în condițiile legii, de la data prevăzută în actul de transfer sau de numire.

(6) În cazul în care judecătorul sau procurorul cere eliberarea din funcție prin demisie, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în cazuri justificate, poate stabili un termen de maximum 90 de zile de la care demisia să devină efectivă, perioadă în care judecătorul sau procurorul este obligat să își îndeplinească toate atribuțiile în vederea finalizării lucrărilor în curs. Președintele instanței ori conducătorul parchetului ia măsuri ca, până la data eliberării din funcție, judecătorul sau procurorul să își finalizeze lucrările în curs.

(7) Judecătorul sau procurorul eliberat din funcție din motive neimputabile își păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia instanțelor sau a parchetelor.

Art. 202.

(1) În cazul în care judecătorul sau procurorul exercită calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii secției Consiliului Superior al Magistraturii de eliberare din funcție sau împotriva hotărârii prin care se propune eliberarea din funcție, acesta este suspendat din funcție până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanța competentă.

(2) În perioada suspendării prevăzute la alin. (1), judecătorului sau procurorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 227 și 231 și nu i se plătesc drepturile salariale. În aceeași perioadă, judecătorului sau procurorului i se plătește contribuția de asigurări sociale de sănătate, după caz, potrivit legii.

Art. 203.

(1) În termen de cel mult 3 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate într-o cauză penală față de un judecător sau procuror, instanța de executare comunică secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii o copie de pe dispozitivul hotărârii.

(2) În sensul prezentei legi, se consideră eliberați din funcție din motive neimputabile judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor care au fost eliberați din funcție prin demisie, pensionare și transfer, cu excepția situației în care, ulterior demisiei, pensionării sau transferului le-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a excluderii din magistratură.