Art. 179.

(1) Pot fi delegați în funcții de conducere judecătorii sau procurorii care funcționează la instanța sau parchetul unde este vacantă funcția de conducere. În cazul în care la o instanță sau la un parchet unde este vacantă funcția de conducere, niciun judecător sau procuror nu își exprimă acordul în vederea delegării sau, din motive obiective, nu poate fi delegat niciun judecător sau procuror de la aceeași instanță sau același parchet, poate fi delegat în respectiva funcție de conducere oricare dintre judecătorii sau, după caz, procurorii care funcționează la altă instanță sau alt parchet din circumscripția aceleiași curți de apel, respectiv parchet de pe lângă curtea de apel, cu respectarea art. 175 alin. (1).

(2) Delegarea judecătorilor și procurorilor într-o funcție de conducere de la judecătorii, tribunale, tribunale specializate și curți de apel și, respectiv, de la parchetele de pe lângă aceste instanțe nu este condiționată de îndeplinirea acelorași condiții de vechime prevăzute de lege pentru numirea în funcția respectivă.

(3) Propunerea de delegare în funcția de conducere cuprinde: acordul scris al judecătorului/procurorului, după caz, motivarea propunerii de delegare, și este însoțită de declarațiile prevăzute de lege la numirea în respectiva funcție de conducere.

(4) Compartimentul de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii întocmește un referat în care prezintă documentele depuse și un rezumat al carierei profesionale a celui propus spre delegare, precum și situația funcției de conducere vacante pentru care se propune delegarea.

(5) Hotărârile emise de Secția pentru judecători, respectiv de Secția pentru procurori cu privire la delegarea în funcția de conducere, prelungirea și încetarea acesteia se vor comunica președinților instanțelor, respectiv conducătorilor parchetelor implicate.