Capitolul IVOrganizarea instituțiilor de învățământ superior

Art. 20.

(1) Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată, orice instituție de învățământ superior poate cuprinde următoarele componente organizatorice: facultăți, departamente, departamente pentru pregătirea personalului didactic, școli doctorale, institute, centre sau laboratoare, unități de proiectare, centre de consultanță, clinici sau spitale universitare și/sau alte structuri/unități medicale, precum unități medicale ambulatorii, inclusiv stomatologice, și cabinete de specialitate, inclusiv stomatologice, laboratoare de tehnică dentară, institute de pregătire în rezidențiat, farmacii universitare, studiouri și ateliere artistice, de artele spectacolului, muzee, studiouri și ateliere audiovizuale, cinematografie și fotografie, grădini botanice, teatre, muzee, radio și televiziune, tipografii, edituri, publicații, centre pentru formarea continuă a resurselor umane, unități de microproducție și prestări servicii, unități de cazare și alimentație publică, stațiuni didactice/baze didactice pentru aplicații și performanță în sport, stațiuni experimentale sau alte entități pentru activități de producție și transfer de cunoaștere și tehnologie, centre de competență, cluburi sportive universitare, precum și unități de învățământ preuniversitar. În structura instituțiilor de învățământ superior funcționează direcții și servicii tehnico-administrative. Instituțiile de învățământ superior românești pot organiza filiale universitare.

(2) Activitățile și resursele umane din cadrul componentelor organizatorice prevăzute la alin. (1) se supun și dispozițiilor speciale care reglementează domeniile de care aparțin respectivele activități.

(3) Componentele funcționale prevăzute la alin. (1) și (2) sunt organizate de fiecare instituție de învățământ superior, astfel încât instituția să își realizeze misiunea, să asigure standardele de calitate, să gestioneze în mod eficient activitățile de învățământ, cercetare, producție sau transfer cognitiv și tehnologic și să asigure sprijinul adecvat membrilor comunității universitare, astfel încât să poată duce la îndeplinire obiectivele strategice ale instituției de învățământ superior.

Art. 21.

(1) Facultatea este unitatea funcțională care elaborează și gestionează programele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale științelor, artelor sau sportului. În funcție de specificul fiecărei instituții de învățământ superior, programele de studii pot fi elaborate și gestionate și la nivel de departament. În acest caz, departamentul are aceleași atribuții ca cele ale unei facultăți, iar directorul de departament este asimilat funcției de decan. În cazul acestor departamente, statutul va fi menționat distinct în carta universitară a instituției de învățământ respective. De asemenea, aceste departamente vor fi consemnate corespunzător în actele normative inițiate de Ministerul Educației.

(2) Orice facultate se înființează, se organizează sau se desființează la propunerea consiliului de administrație, cu aprobarea senatului universitar, prin hotărâre a Guvernului privind structura instituțiilor de învățământ superior, inițiată anual de Ministerul Educației.

(3) O facultate poate include unul sau mai multe departamente, școli doctorale, școli postuniversitare și extensii universitare care sunt responsabile de organizarea programelor de studii pe tipuri și cicluri de studii universitare.

(4) În învățământul superior există și pot fi organizate facultăți de teologie, în conformitate cu prevederile alin. (2), și institute de cercetare teologică, în consens cu perspectivele ecumenice și irenice internaționale și în conformitate cu prevederile legale.

(5) Instituțiile de învățământ superior, înființate în condițiile legii, care desfășoară doar programe de masterat profesional de tip MBA/Executive MBA prevăzute art. 58 alin. (2) lit. b), precum și alte programe postuniversitare destinate exclusiv pregătirii pentru cerințele pieței muncii, conform actului normativ constitutiv și cartei universitare proprii, se pot organiza cu o singură facultate responsabilă de organizarea programelor respective, conform alin. (2).

Art. 22.

(1) Departamentul este unitatea academică funcțională care asigură producerea, transmiterea și valorificarea cunoașterii în unul sau mai multe domenii de specialitate.

(2) Un departament poate avea în componență școli postuniversitare, centre sau laboratoare de cercetare, ateliere artistice, săli de spectacole, concerte, studiouri și ateliere audiovizuale: radio, televiziune, cinematografie și fotografie.

(3) Departamentul se înființează, se organizează, se divizează, se comasează sau se desființează prin hotărâre a senatului universitar, la propunerea consiliului facultății/ facultăților în care funcționează, cu avizul consiliului de administrație.

(4) Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de cercetare care funcționează ca unități de venituri și cheltuieli în cadrul instituției de învățământ superior.

Art. 23.

(1) Filiala universitară este o structură organizatorică a instituției de învățământ superior‚ care se înființează cu aprobarea senatului‚ la propunerea consiliului de administrație‚ în altă locație geografică decât cea în care își are sediul instituția de învățământ superior în cadrul căreia aceasta funcționează și care beneficiază de autonomie în condițiile stabilite prin carta universitară. În cadrul filialei pot funcționa: facultăți‚ departamente‚ școli doctorale‚ institute‚ centre sau laboratoare‚ unități de proiectare‚ centre de consultanță‚ clinici universitare‚ farmacii‚ studiouri și ateliere artistice‚ teatre‚ muzee‚ radio și televiziune‚ tipografii‚ edituri‚ publicații‚ centre pentru formarea continuă a resurselor umane‚ unități de microproducție și prestări servicii‚ unități de cazare și alimentație publică‚ stațiuni didactice/baze didactice pentru aplicații și performanță în sport‚ stațiuni experimentale sau alte entități pentru activități de producție și transfer de cunoaștere și tehnologie‚ centre de competență‚ precum și unități de învățământ preuniversitar.

(2) Extensia universitară este unitatea academică care asigură producerea, transmiterea și valorificarea cunoașterii în unul sau mai multe domenii de specialitate, în alt spațiu geografic decât cel în care își are sediul instituția de învățământ superior în cadrul căreia aceasta funcționează. Extensia se înființează și se desființează cu aprobarea senatului, la propunerea consiliului de administrație, și nu are personalitate juridică.

Art. 24.

(1) Învățământul superior pentru minoritățile naționale se realizează:

a) în instituții de învățământ superior în cadrul cărora funcționează facultăți/linii/programe de studii cu predare în limba maternă;

b) în instituții de învățământ superior multiculturale și multilingve. În acest caz, se constituie linii de studii cu predare în limbile minorităților naționale;

c) în cadrul instituțiilor de învățământ superior pot fi organizate grupe, secții sau linii de predare în limbile minorităților naționale, în condițiile legii.

(2) Linia de studiu din cadrul instituției de învățământ superior multilingve și multiculturale se organizează în departamente. Senatul instituției de învățământ superior adoptă, la propunerea cadrelor didactice universitare aparținând liniei de studiu, un regulament de funcționare propriu al liniei de studiu, care stabilește procedurile de alegere și alte aspecte specifice structurilor organizatorice ale liniei de studiu respective, în concordanță cu carta universitară.

(3) Secția de studiu este o formă de organizare a învățământului universitar într-o limbă a minorităților naționale, care poate fi instituționalizată, atât la nivelul instituției de învățământ superior, cât și în cadrul unei facultăți, prin departamentul secției, care are în componență programele de studiu și structurile organizatorice aferente. Secțiile beneficiază de autonomie universitară în organizarea activităților didactice.

(4) În învățământul universitar pentru minoritățile naționale se asigură pregătirea în limba maternă în: studii de scurtă durată, studii universitare de licență, de masterat și doctorat, precum și în învățământul postuniversitar.

(5) Finanțarea de bază se calculează după un coeficient mărit pentru studenții care urmează cursurile în limba unei minorități naționale.

(6) Instituțiile de învățământ superior de stat multiculturale și multilingve și care au activități de predare în limba minorităților naționale sunt prevăzute de prezenta lege.

(7) Statutul de instituție de învățământ superior multiculturală și multilingvă poate fi dobândit și de alte instituții de învățământ superior, doar prin lege.

(8) Candidații proveniți din învățământul în limbile minorităților naționale, cu diplomă de bacalaureat, la solicitarea acestora, pot susține examenul de admitere în limba maternă, la orice instituție de învățământ superior din România, cu excepția instituțiilor de învățământ superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională, la care examenul de admitere se susține în limba de predare a programului de studii.

Art. 25.

(1) În instituțiile de învățământ superior și în toate componentele lor organizatorice sunt interzise activitățile care:

a) încalcă normele generale de moralitate ale comunității universitare;

b) constau în prozelitism politic și/sau religios;

c) pot pune în pericol sănătatea și integritatea fizică sau psihică a studenților/elevilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ;

d) constau în violența psihologică - bullying.

(2) Schimbul de opinii cu caracter doctrinar sau dogmatic, activitățile de cult sau de cercetare, precum și dialogul teologic nu pot fi considerate prozelitism religios. De asemenea, nu intră sub incidența prozelitismului religios nici cerințele de respectare a specificului unui cult în anumite spații desemnate ca atare, în care se desfășoară cu caracter temporar sau permanent anumite activități de cult specifice unuia dintre cultele recunoscute prin lege.