Capitolul IISiguranța penitenciarelor

Art. 15.Condiții generale

(1) Siguranța deținerii se referă la totalitatea activităților desfășurate de administrația penitenciarului în scopul impunerii unor restricții în ceea ce privește libertatea de mișcare a deținuților, astfel încât să prevină săvârșirea de noi infracțiuni, să fie împiedicată sustragerea lor de la executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, precum și pentru protejarea vieții, integrității corporale și sănătății acestora, a personalului locului de deținere și a oricăror altor persoane.

(2) Activitățile desfășurate de administrația penitenciarului pentru realizarea siguranței deținerii constau în luarea măsurilor de pază, escortare, însoțire și supraveghere, în scopul menținerii ordinii și disciplinei în rândul deținuților.

(3) Măsurile necesare pentru siguranța penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.

(4) Penitenciarele dispun de amenajările, dispozitivele, personalul și mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea și controlul perimetrelor, spațiilor interioare și căilor de acces, precum și de armamentul și muniția necesare.

(5) În cazul manifestărilor care tulbură ordinea și liniștea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viața ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor și care depășesc posibilitățile de intervenție ale Administrației Naționale a Penitenciarelor, Ministerul Afacerilor Interne acordă, la solicitare, sprijinul necesar.

Art. 16.Utilizarea mijloacelor de imobilizare

(1) Folosirea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare nu este permisă decât în situații în care alte măsuri de menținere a ordinii și disciplinei în rândul deținuților nu au dat rezultate în una dintre următoarele situații:

a) pentru a împiedica evadarea în timpul deplasării deținuților;

b) pentru a proteja deținuții de autovătămare sau pentru a preveni vătămarea altor persoane ori producerea de pagube;

c) pentru restabilirea ordinii și disciplinei, ca urmare a opunerii sau împotrivirii deținuților la o dispoziție a organelor judiciare sau personalului locului de deținere.

(2) Mijloacele de imobilizare ce pot fi folosite în scopul prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).

(3) Folosirea mijloacelor de imobilizare este permisă numai pe durata pentru care aceasta este strict necesară.

(4) Folosirea mijloacelor de imobilizare se face gradual, fără a depăși nevoile reale de imobilizare a deținuților, și încetează de îndată ce scopul intervenției a fost realizat.

(5) Utilizarea mijloacelor de imobilizare trebuie autorizată în prealabil de către directorul penitenciarului, cu excepția cazurilor în care urgența nu permite acest lucru, situație care este de îndată adusă la cunoștința directorului.

(6) Organele judiciare apreciază cu privire la aplicarea, menținerea sau îndepărtarea mijloacelor de imobilizare, pe durata prezenței deținuților în fața acestora.

Art. 17.Măsuri în caz de evadare

(1) În cazul producerii unei evadări, în sensul art. 285 din Codul penal, administrația penitenciarului anunță de îndată organele competente ale Ministerului Afacerilor Interne pentru luarea măsurilor în vederea urmăririi și prinderii deținutului, furnizând acestora datele și informațiile necesare.

(2) Personalul locului de deținere poate desfășura activități de căutare a persoanei aflate în situația prevăzută la alin. (1) pe o durată ce nu poate depăși 24 de ore, cu excepția situațiilor în care există date precise, informații ori indicii despre aceasta.

Art. 18.Controlul antiterorist și de specialitate la intrarea în locul de deținere

(1) Toate persoanele și bagajele aflate asupra acestora, precum și mijloacele de transport care au acces în penitenciar sunt supuse controlului de specialitate și antiterorist.

(2) Controlul de specialitate cuprinde toate activitățile desfășurate de personal pentru stabilirea calității persoanelor care au acces în locul de deținere și pentru descoperirea și ridicarea obiectelor interzise a se afla în posesia, folosința sau păstrarea deținuților.

(3) Controlul antiterorist cuprinde toate activitățile desfășurate de personal, folosind mijloacele tehnice din dotare, pentru descoperirea de armament, muniție, substanțe explozive, alte materiale sau subansamble care pot contribui la fabricarea de arme sau bombe artizanale.

(4) Accesul persoanelor și al mijloacelor de transport în penitenciar se face cu acordul directorului acestuia, cu excepția categoriilor de persoane stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3), ale căror prerogative permit intrarea în penitenciar.

Art. 19.Percheziționarea deținuților

(1) Pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situațiilor de risc, precum și pentru ridicarea obiectelor interzise, deținuții sunt supuși percheziției.

(2) Percheziția este acțiunea prin care se realizează un control amănunțit asupra deținuților, echipamentului, bagajelor, cazarmamentului, camerelor de deținere și tuturor locurilor unde aceștia au acces.

(3) Percheziția se efectuează de către persoane de același sex cu deținuții percheziționați și în condiții în care să nu fie afectată demnitatea deținuților.

(4) Desfășurarea percheziției corporale amănunțite se realizează cu respectarea dreptului persoanei percheziționate la viața intimă.

(5) Perchezițiile asupra cavităților corporale ale deținuților pot fi realizate numai de către personalul medical.

(6) Percheziționarea bagajelor și a bunurilor personale se face în prezența persoanei în cauză sau a altui deținut, atunci când aceasta nu este prezentă.

(7) Tipurile percheziției, modalitățile de efectuare, asigurarea tehnico-materială necesară efectuării acesteia, precum și documentele ce se întocmesc cu acest prilej se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).

Art. 20.Confiscarea bunurilor și sumelor de bani

(1) Bunurile interzise și sumele de bani găsite asupra deținuților, cu prilejul perchezițiilor, se confiscă. Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug potrivit legii, iar sumele de bani se fac venit la bugetul de stat.

(2) Procedura de valorificare și de distrugere a bunurilor confiscate se stabilește prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 21.Portul armelor de foc

(1) Portul și uzul armelor de foc sau al altor arme neletale este permis personalului care asigură paza penitenciarelor sau execută misiuni de pază și escortare a deținuților în afara penitenciarelor, în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

(2) Portul și uzul armelor de foc sau al altor arme neletale este interzis în sectorul de deținere, astfel cum este definit prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, cu excepția unor incidente critice definite în regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3), cazuri în care se delimitează vizibil un perimetru interior.

(3) În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, personalul din penitenciare poate folosi mijloacele tehnice din dotare, în condițiile legii.

Art. 22.Recoltarea de probe biologice

În cazul în care există indicii că un deținut a consumat substanțe stupefiante, alcool ori substanțe toxice sau a ingerat fără prescripție medicală medicamente de natură a crea tulburări de comportament, directorul penitenciarului dispune, cu avizul judecătorului de supraveghere a privării de libertate, ca acesta să fie supus recoltării probelor biologice prin mijloace noninvazive ale corpului, în vederea testării, în condițiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.

Art. 23.

Cazarea temporară în camera de protecție și supravegherea deținuților prin intermediul camerelor de luat vederi

(1) Dacă există indicii că un deținut intenționează să recurgă la acte de autoagresiune sau de suicid, să rănească o altă persoană, să distrugă bunuri ori să tulbure în mod grav ordinea, directorul penitenciarului poate dispune ca acesta să fie cazat individual într-o încăpere anume destinată și amenajată.

(2) Pe perioada cazării în camera de protecție, deținutul este observat permanent prin intermediul camerelor de luat vederi.

(3) Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi luată până la încetarea stării care a generat-o, dar nu mai mult de 24 de ore.

(4) În ipoteza cazării în camera de protecție pentru prevenirea autoagresiunii ori suicidului, personalul medical are obligația de a monitoriza și evalua starea deținutului, ori de câte ori este necesar, dar nu mai puțin de o dată la 4 ore.

(5) Pe perioada cazării în camera de protecție, deținutul este consiliat psihologic.

(6) Deținuții cazați în camera de protecție iau masa și își satisfac necesitățile fiziologice în alt spațiu decât cel în care sunt cazați.

Art. 24.Deținuții care prezintă risc

Deținuților care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului li se aplică măsuri de pază, supraveghere și escortare sporite, fără a le fi afectate drepturile prevăzute de prezenta lege.

Art. 25.Cazarea pe durata cercetării disciplinare

Pe durata cercetării disciplinare, directorul penitenciarului poate dispune preventiv, din motive de siguranță, cazarea într-un alt spațiu de deținere a deținutului cercetat pentru comiterea unei abateri disciplinare.

Art. 26.Informarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate

Folosirea mijloacelor de imobilizare și a armamentului, cazarea temporară a deținutului în camera de protecție și supravegherea prin intermediul camerelor de luat vederi sunt aduse, în scris, la cunoștința judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

Art. 27.Supravegherea electronică la distanță

(1) Deținuții pot fi supravegheați electronic la distanță.

(2) Categoriile de deținuți și cazurile în care pot fi supravegheați electronic la distanță se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 28.Protecția martorilor amenințați și deținuților vulnerabili

(1) Administrația Națională a Penitenciarelor și administrația penitenciarului au obligația de a asigura, în condițiile legii, protecția și asistența martorului amenințat sau vulnerabil, care execută o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate.

(2) Protecția și asistența deținuților vulnerabili se asigură în condițiile prevăzute la alin. (1).

(3) Criteriile privind vulnerabilitatea și măsurile de protecție se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 29.Audierile prin videoconferință

(1) În cazul în care un deținut urmează să fie audiat în cadrul unei proceduri prevăzute de prezenta lege de către personalul sau judecătorul de supraveghere a privării de libertate din alt penitenciar decât cel în care se află deținutul, audierea poate avea loc prin videoconferință. În cazul în care un deținut urmează să fie audiat în cadrul oricărei proceduri judiciare sau al unei proceduri prevăzute de prezenta lege, audierea poate avea loc prin videoconferință.

(2) Directorul penitenciarului în care se află deținutul primește cererea de audiere și este competent să dispună asupra datei de realizare a acesteia.

(3) Audierea prin videoconferință se desfășoară potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi.

(4) Dacă deținutul este asistat de un apărător, ales sau numit din oficiu, administrația penitenciarului va permite accesul acestuia în camera de videoconferință, alături de persoana pe care o reprezintă.

(5) Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător și traducătorului sau interpretului.

(6) Dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și în cazul deținuților aflați în secțiile exterioare ale unui penitenciar, centre de reținere și arestare preventivă, centre educative sau centre de detenție, precum și în cazul altor proceduri judiciare din alte materii, în măsura în care audierea prin videoconferință este posibilă din punct de vedere tehnic.