Capitolul VIDrepturile și obligațiile asigurătorului RCA

Art. 18.Stabilirea primei de asigurare RCA și informarea asiguratului

(1) Asigurătorul calculează o primă de asigurare astfel încât să se acopere toate obligațiile ce decurg din încheierea contractelor RCA.

(2) Tariful de referință se calculează semestrial de către o societate cu expertiză recunoscută în domeniu, contractată de către A.S.F., după formula prevăzută la art. 2 pct. 24 și se publică de către A.S.F.

(3) În calculul tarifului de primă, asigurătorii RCA pot folosi criterii de risc, indici de încărcare, coeficienți de corecție ori alte instrumente de ajustare a tarifelor de primă, cu respectarea principiilor actuariale general acceptate.

(la 14-07-2022, Alineatul (3) din Articolul 18 , Capitolul VI a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din LEGEA nr. 202 din 8 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 687 din 11 iulie 2022 )

(4) Abrogat.

(la 14-07-2022, Alineatul (4) din Articolul 18 , Capitolul VI a fost abrogat de Punctul 5, Articolul I din LEGEA nr. 202 din 8 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 687 din 11 iulie 2022 )

(5) Pentru determinarea sumei reprezentând prima de asigurare, asigurătorul RCA poate lua în calcul istoricul daunelor plătite, în ultimii 5 ani, pentru accidente produse prin intermediul vehiculului asigurat, precum și utilizarea unor tehnologii de tip telematics.

(6) Criteriile de aplicare pentru sistemul bonus/malus sunt cele prevăzute în reglementările A.S.F. Clasa bonus/malus poate lua în calcul istoricul șoferului. Informațiile privind istoricul șoferului sunt cele aflate atât în baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României coroborate cu cele din baza de date deținută de către direcția de specialitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

(7) Asigurătorul RCA are obligația să informeze asigurații cu privire la modul de calcul al primei de asigurare.

(8) Asigurătorii RCA și intermediarii de asigurări RCA au obligația să informeze asigurații/contractanții cu privire la încetarea contractului RCA și la posibilitatea de reînnoire a acestuia, cu 30 de zile înainte de încetarea contractului RCA. Modalitatea de reînnoire a contractului RCA se stabilește prin reglementări ale A.S.F., conform art. 43.

(9) Asigurătorul RCA comunică A.S.F., la solicitarea acesteia, următoarele informații:

a) modalitatea de stabilire a primei de asigurare;

b) datele statistice în baza cărora este stabilită prima de asigurare;

c) raportul actuarial care stă la baza determinării tarifului de primă;

d) orice alte informații privind modalitatea de calcul al primei de asigurare.

(10) BAAR sau asigurătorul RCA eliberează și transmite asiguratului, în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind istoricul daunelor înregistrate, cel puțin pe parcursul ultimilor 5 ani de raporturi contractuale, sau absența acestor daune; BAAR sau asigurătorul RCA utilizează formatul certificatului privind istoricul daunelor, stabilit conform actelor delegate adoptate de către Comisia Europeană conform celui de-al 6-lea paragraf al art. 16 din Directiva 2009/103/CE, astfel cum se modifică prin art. 1 pct. 15 din Directiva (UE) 2021/2.118.

(la 16-11-2025, Alineatul (10) , Articolul 18 , Capitolul VI a fost modificat de Punctul 8. , Articolul I din LEGEA nr. 181 din 13 noiembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1049 din 13 noiembrie 2025 )

(10^1) Asigurătorul RCA publică pe site-ul propriu informații din care să rezulte politicile acestuia în ceea ce privește utilizarea certificatului privind istoricul daunelor la calcularea primei de asigurare.

(la 16-11-2025, Articolul 18 , Capitolul VI a fost completat de Punctul 9. , Articolul I din LEGEA nr. 181 din 13 noiembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1049 din 13 noiembrie 2025 )

(10^2) Asigurătorul RCA nu tratează asigurații în mod discriminatoriu și nu suprataxează primele RCA pe baza naționalității acestora sau exclusiv pe baza statului membru în care aceștia au avut reședința anterioară; asigurătorii RCA tratează certificatele privind istoricul de daune emise în alte state membre în același mod în care le tratează pe cele emise în România.

(la 16-11-2025, Articolul 18 , Capitolul VI a fost completat de Punctul 9. , Articolul I din LEGEA nr. 181 din 13 noiembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1049 din 13 noiembrie 2025 )

(11) Procedura privind constatarea daunelor se stabilește prin reglementări ale A.S.F.

(12) Personalul care efectuează constatarea daunelor este avizat de A.S.F. pe baza certificării inițiale și a validării continue a competențelor profesionale de către Institutul de Studii Financiare. Modalitatea de avizare și înregistrare a personalului care efectuează constatarea daunelor se stabilește prin reglementări ale A.S.F.

Art. 19.

(1) Un asigurat cu risc ridicat, în condițiile în care se încadrează în clasele de risc, potrivit art. 2 pct. 5, se poate adresa BAAR pentru alocarea unui asigurător în vederea încheierii contractului RCA.

(2) Factorul «N» prevăzut la art. 2 pct. 5 este stabilit de către BAAR, cu avizul Autorității de Supraveghere Financiară, și este calculat pentru un vehicul cu aceleași caracteristici tehnice cu cele ale vehiculului pentru care se solicită asigurarea, precum și pentru aceeași clasă de bonus-malus a asiguratului/ utilizatorului.

(3) BAAR, în baza politicilor și procedurilor proprii, alocă un asigurător RCA în vederea încheierii contractului RCA.

(4) Condițiile în care sunt încheiate asigurările RCA pentru asigurații cu risc ridicat se regăsesc în procedurile interne ale BAAR; condițiile se publică pe site-ul BAAR și se actualizează ori de câte ori se modifică.

(5) BAAR se asigură de existența valabilității polițelor de asigurare aferente clienților cu risc ridicat în baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României.

(la 14-07-2022, Articolul 19 din Capitolul VI a fost modificat de Punctul 6, Articolul I din LEGEA nr. 202 din 8 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 687 din 11 iulie 2022 )

Art. 20.Cererea de despăgubire

(1) Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege.

(2) Persoana prejudiciată are dreptul, direct sau prin mandatari, să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege.

(3) Cererea de despăgubire se poate înainta și prin mijloace electronice.

Art. 21.Soluționarea cererii de despăgubire

(1) În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat:

a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;

b) fie să notifice părții prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.

(2) Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.

(3) Deschiderea procedurii privind efectuarea investigațiilor se face de către asigurător dacă există indicii temeinice asupra producerii evenimentului, în baza unui raport de expertiză realizat de un expert autorizat, și dacă acesta a notificat în scris persoana prejudiciată/asiguratul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data deschiderii dosarului de daună și întocmirea procesului-verbal de constatare, cu privire la intenția de a desfășura investigații. Dacă în urma cercetărilor efectuate s-a constatat faptul că despăgubirea se cuvine persoanei prejudiciate, se aplică dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. d). Necomunicarea notificării privind intenția de a desfășura investigații în termenul de 5 zile decade asigurătorul RCA din acest drept, fiind obligat la plata despăgubirii. Rezultatul motivat al investigațiilor se comunică părții prejudiciate în termen de 3 zile lucrătoare de la finalizare, dar fără a depăși termenul prevăzut la alin. (1).

(4) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entității de soluționare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.

(5) Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferența de sumă neachitată. Plata penalităților se face odată cu plata despăgubirii.

(6) În cazurile privind vătămările corporale și daunele morale care fac obiectul unui litigiu, penalitățile și plata acestora sunt stabilite de către instanța judecătorească.

Art. 22.Stabilirea despăgubirilor

(1) Despăgubirea se stabilește și se plătește în conformitate cu prevederile art. 14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligației acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.

(2) Pentru prejudiciile produse bunurilor, despăgubirile se stabilesc pe baza prețurilor de referință pe piață la data producerii riscului asigurat.

(3) Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate RCA de către asigurători cu sediul în state aflate în aria de competență a unui birou național auto se exercită împotriva asigurătorului RCA prin BAAR sau prin corespondenții desemnați, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 24.

(4) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori de deces rezultate în urma unui accident de vehicule, stabilirea despăgubirii se realizează atât pe cale amiabilă, cât și pe cale judecătorească.

(5) Stabilirea despăgubirii pe cale amiabilă se realizează pe baza următoarelor criterii generale de evaluare:

a) despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății persoanelor se stabilesc prin ordin comun emis de Ministerul Sănătății și A.S.F., în baza punctajului comunicat de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București;

b) evaluarea despăgubirilor are în vedere un nivel mediu prezumat al suferinței îndurate de persoanele prejudiciate;

c) valoarea unui punct traumatic este egală cu dublul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de la data producerii accidentului;

d) despăgubirile se pot ajusta în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, pe bază de documente justificative;

e) punctajul pentru suferințele cauzate prin vătămarea integrității corporale ori a sănătății persoanelor include numai prejudiciile legate de durerile fizice; pentru prejudiciile legate de traumele psihice, persoana prejudiciată poate aduce documente în dovedirea acestora.

(6) Stabilirea despăgubirii pe cale judecătorească se realizează pe baza probelor cu caracter medical, medico-legal, psihologic și statistic.

(7) Întinderea răspunderii civile delictuale a asiguratului nu poate depăși întinderea răspunderii contractuale a asigurătorului RCA, până la atingerea limitelor de răspundere prevăzute în asigurarea RCA.

Art. 23.Plata despăgubirilor

(1) Despăgubirile se plătesc de către asigurătorul RCA persoanelor fizice sau juridice prejudiciate, în contul indicat de către persoana prejudiciată sau mandatarul acesteia, în condițiile legii.

(2) Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului RCA.

(3) Despăgubirile se plătesc asiguraților dacă aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele prejudiciate și despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 25.

(4) În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul facultativ al acesteia, eventuala diferență de despăgubire dintre cea rezultată potrivit contractului de asigurare facultativă și cea care rezultă potrivit contractului RCA rămâne pe contul contractului de asigurare facultativă, neputând fi recuperată de la asigurat, dacă despăgubirea plătită din contractul facultativ nu depășește limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de vehicul, prevăzută de legislația în vigoare.

(5) În situația în care părțile nu se înțeleg asupra cuantumului despăgubirii, suma care nu face obiectul litigiului este plătită de către asigurătorul RCA înainte ca acesta să se fi soluționat prin negocieri, prin soluționarea alternativă a litigiilor sau de către instanța judecătorească.

(6) În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluționarea alternativă a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma soluționării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă.

Art. 24.Reprezentantul de despăgubiri

(1) Asigurătorii RCA au obligația să desemneze în fiecare stat aparținând Uniunii Europene sau parte la Acordul privind Spațiul Economic European și în alte state asociate Uniunii Europene și în Confederația Elvețiană un reprezentant de despăgubiri pentru regularizarea prejudiciilor provocate de vehicule supuse obligației de asigurare în România rezidenților în aceste state, cu condiția ca accidentul să se producă pe teritoriul unui alt stat decât statul de reședință al persoanei prejudiciate.

(2) Reprezentantul de despăgubiri este împuternicit să instrumenteze cazurile de daună în numele și în contul asigurătorului RCA și să reprezinte asigurătorul RCA. În acest scop, reprezentantul de despăgubiri întocmește dosarul de daună și ia toate măsurile necesare pentru soluționarea cererilor de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident de vehicule:

a) pentru care asigurarea obligatorie RCA a fost emisă de către un asigurător RCA ori de filiala acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul;

b) care provine din alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul; și

c) pentru prejudiciul produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul.

(3) Reprezentantul de despăgubiri poate acționa în numele mai multor asigurători RCA.

(4) Reprezentantul de despăgubiri trebuie să fie mandatat să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziție în fața părții prejudiciate, să i se atribuie competența necesară pentru a răspunde pretențiilor de despăgubire justificate ale părții prejudiciate și să fie apt să examineze cazul în limba oficială a statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul.

(5) Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu exclude dreptul părții prejudiciate de a acționa direct împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asigurătorului RCA al acesteia, după caz.

(6) Asigurătorul RCA este obligat să informeze BAAR cu privire la numele și prenumele, data nașterii și adresa ori punctul de lucru ale reprezentantului de despăgubiri, în cazul în care acesta este reprezentat de o persoană fizică, sau cu privire la denumire și sediu, în cazul în care este reprezentat de o persoană juridică, precum și cu privire la toate modificările în privința reprezentantului, în termen de 7 zile de la numire ori de la producerea modificărilor respective.

Art. 25.Dreptul asigurătorului RCA de a solicita recuperarea sumelor plătite

Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situații:

a) accidentul a fost produs cu intenție;

b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;

c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;

d) persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimțământul contractantului;

e) asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligațiilor sale împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să desfășoare propria investigație conform prevederilor art. 21 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.

Art. 26.Decontarea directă între asigurătorii RCA

(1) Decontarea directă între asiguratorii RCA este aplicabilă la îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) accidentele auto se produc pe teritoriul României;

b) vehiculele implicate în accidentele auto sunt înmatriculate/înregistrate în România;

c) prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor;

d) ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA valabilă la data evenimentului;

e) prejudiciile exclud vătămările corporale.

(2) Serviciul de decontare directă se ofertează obligatoriu de către asigurător, dar achiziția acesteia este opțională de către asigurat.

(3) Procedura de decontare directă se stabilește prin reglementări ale A.S.F.

(4) Decontarea directă nu afectează dreptul persoanei prejudiciate în urma unui accident auto produs de un vehicul asigurat RCA de a exercita acțiunea directă pentru recuperarea prejudiciului produs împotriva asigurătorului RCA al persoanei vinovate de producerea accidentului auto.