Art. 23. Libertatea individuală

Constituția României, republicată · forma consolidată la zi, verificată la 20 octombrie 2026
Titlul II — Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale › Capitolul II — Drepturile și libertățile fundamentale

(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reținerea nu poate depăși 24 de ore.

(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal.

(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile.

(6) În faza de judecată instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic, și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate.

(7) Încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(8) Celui reținut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoștință numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9) Punerea în libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum și în alte situații prevăzute de lege.

(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.

(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.

(13) Sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

‹ Art. 22 Citește tot capitolul Art. 24 ›

Decizii CCR și ÎCCJ la art. 23

ÎCCJDecizie de respingere: HP nr. 115/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 iulie 2025.

Art. 23 Constituția României, cu istoric și jurisprudențăÎn aplicație vezi versiunile anterioare, deciziile CCR și ÎCCJ notate la articol, cauți în tot actul și exporți PDF sau Word.

Deschide în Tribonian

Capitolul II — Drepturile și libertățile fundamentale

Art. 22Dreptul la viața și la integritate fizica și psihică Art. 23Libertatea individuală Art. 24Dreptul la apărare Art. 25Libera circulație Art. 26Viața intima, familială și privată Art. 27Inviolabilitatea domiciliului Art. 28Secretul corespondentei Art. 29Libertatea conștiinței Art. 30Libertatea de exprimare Art. 31Dreptul la informație Art. 32Dreptul la învățătură Art. 33Accesul la cultură Art. 34Dreptul la ocrotirea sănătății Art. 35Dreptul la mediu sănătos Art. 36Dreptul de vot Art. 37Dreptul de a fi ales Art. 38Dreptul de a fi ales în Parlamentul European Art. 39Libertatea întrunirilor Art. 40Dreptul de asociere Art. 41Munca și protecția socială a muncii Art. 42Interzicerea muncii forțate Art. 43Dreptul la grevă Art. 44Dreptul de proprietate privată Art. 45Libertatea economică Art. 46Dreptul la moștenire Art. 47Nivelul de trai Art. 48Familia Art. 49Protecția copiilor și a tinerilor Art. 50Protecția persoanelor cu handicap Art. 51Dreptul de petiționare Art. 52Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică Art. 53Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

Formă consolidată neoficială, preluată de pe Portalul Legislativ (Ministerul Justiției). Textul oficial este cel publicat în Monitorul Oficial al României. Pentru citare: „art. 23 Constituția României”.