Capitolul VIIDispoziții tranzitorii și finale

Art. 22.

(1) Dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică și în situația în care o persoană fizică sau juridică vinde un bun unei societăți de leasing, pentru a-l utiliza în sistem de leasing, cu dreptul sau obligația de răscumpărare la sfârșitul contractului de leasing.

(2) Este, de asemenea, permisă răscumpărarea bunului obiect al unui contract de leasing de către furnizor de la locator/finanțator.

(la 12-08-2006, Art. 22 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. )

Art. 23.

Bunurile ce fac obiectul unui contract de leasing pot fi utilizate în sistem de leasing de mai multe societăți comerciale, dacă între acestea și locator/finanțator s-a încheiat un contract în acest sens. Sunt supuse dispozițiilor prezentei ordonanțe și contractele de leasing încheiate de două sau mai multe societăți de leasing, în calitate de locator/finanțator, dacă între acestea și locatar/utilizator s-a încheiat un contract în acest sens.

(la 12-08-2006, Art. 23 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. )

Art. 24.

(1) Societățile de leasing pot încheia contracte de leasing având ca obiect:

a) realizarea unei construcții pe terenul proprietate a locatarului/utilizatorului, caz în care părțile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să curgă de la recepționarea construcției și conferă locatorului/finanțatorului un drept de proprietate asupra construcției și un drept de folosință asupra terenului, dacă părțile nu au convenit altfel;

b) dobândirea dreptului de edificare a unei construcții pe terenul locatorului/finanțatorului, caz în care părțile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să curgă de la recepționarea construcției și conferă locatarului/utilizatorului un drept de proprietate asupra construcției și un drept de folosință asupra terenului, dacă părțile nu au convenit altfel;

c) construcțiile existente, proprietate a locatorului/finanțatorului sau care urmează să fie achiziționate de acesta, construite pe terenul proprietate a locatorului/finanțatorului ori care urmează să fie achiziționat de acesta sau pe un teren asupra căruia locatorul/finanțatorul are un drept de superficie. În acest caz, locatorul/finanțatorul va transfera în sistem de leasing construcțiile și, dacă este cazul, va finanța costul terenului ce urmează a fi achiziționat și va avea un drept de proprietate asupra construcțiilor și un drept de proprietate sau de superficie asupra terenului, după caz, în timp ce locatarul/utilizatorul va avea un drept de folosință atât asupra construcțiilor, cât și asupra terenului;

d) construcțiile existente, proprietate a locatorului/finanțatorului, construite pe terenul proprietate a locatorului/finanțatorului sau pe un teren proprietate a unui terț, asupra căruia locatorul/finanțatorul are un drept de folosință; părțile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să curgă de la recepționarea construcției de către locatar/utilizator. În această situație, locatorul/finanțatorul va avea un drept de proprietate asupra construcției și un drept de proprietate sau, după caz, un drept de folosință asupra terenului, dacă părțile nu au convenit altfel.

(2) Contractul de leasing cu bunuri imobile se poate încheia pe o durată stabilită de părți, cu respectarea prevederilor art. 7.

(3) Prevederile art. 16 sunt aplicabile și în cazul contractului de leasing cu bunuri imobile.

(la 12-08-2006, Art. 24 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. )

Art. 25.

Veniturile obținute de nerezidenți sub formă de dobândă sau de redevență (rata de leasing), stabilită de părțile contractante, în cazul contractelor de leasing financiar sau operațional, se impun în România prin reținere la sursă, potrivit prevederilor convențiilor de evitare a dublei impuneri sau ale legislației interne, după caz. În cazul contractelor de leasing operațional încheiate cu persoane nerezidente, redevența înseamnă beneficiul stabilit de părți sau toată cota de leasing (rata de leasing), dacă prin contract nu se identifică partea de beneficiu.

Art. 26.

În cazul înregistrării de daune și al încasării sumelor din asigurarea bunurilor obiect al contractelor de leasing, părțile pot conveni stingerea creanțelor reciproce prin compensare, în condițiile legii.

(la 12-08-2006, Art. 26 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. )

Art. 27.

(1) Abrogat.

(la 27-07-2007, Alin. (1) al art. 27 a fost abrogat de litera j) a articolului unic din LEGEA nr. 241 din 12 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 24 iulie 2007. )

(2) Abrogat.

(la 27-07-2007, Alin. (2) al art. 27 a fost abrogat de litera j) a articolului unic din LEGEA nr. 241 din 12 iulie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 24 iulie 2007. )

(3) În cazul în care utilizatorul, din vina societății de leasing sau a furnizorului, nu și-a exercitat dreptul de opțiune prevăzut în contract privind prelungirea termenului de leasing sau achiziția bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat să plătească taxele vamale raportat la valoarea reziduală a bunului. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părțile au convenit o valoare reziduală mai mică.

(4) În cazul achiziționării bunurilor introduse în țară în condițiile alin. (1) și (2), utilizatorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părțile au convenit contractual o valoare reziduală mai mică.

(5) Termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o nouă destinație vamală este cel convenit între părți prin contractul de leasing. Termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o nouă destinație vamală nu poate fi mai mare de 7 ani de la data introducerii în țară a bunului, indiferent dacă părțile au convenit prin contract o durată mai mare, cu excepția mijloacelor destinate transportului aerian pentru care termenul menționat este de 14 ani.

(6) Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing încheiat între locatori/finanțatori, persoane juridice române, cu locatari/utilizatori, persoane fizice ori juridice străine, și care se exportă din România în temeiul acestor contracte se încadrează în regimul vamal de export temporar, în conformitate cu prevederile legale în materie.

(7) Termenul în cadrul căruia bunurile obiect al unui contract de leasing, încheiat în condițiile alin. (6), urmează să fie restituite locatorului/finanțatorului sau să primească o nouă destinație vamală este cel convenit între părți prin contractul de leasing, dar nu poate fi mai mare de 7 ani de la data exportului din țară al bunului respectiv.

(la 12-08-2006, Art. 27 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. )

Art. 28.

Abrogat.

(la 24-04-2009, Art. 28 a fost abrogat de litera a) a alin. (2) al art. 75 din LEGEA nr. 93 din 8 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 259 din 21 aprilie 2009. )