Capitolul IÎnalta Curte de Casație și Justiție

Art. 20.

(1) În România funcționează o singură instanță supremă, denumită Înalta Curte de Casație și Justiție, cu personalitate juridică și cu sediul în capitala țării.

(2) Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.

(3) Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție are calitatea de ordonator principal de credite, putând delega această calitate unuia dintre vicepreședinți.

(4) Cheltuielile necesare funcționării Înaltei Curți de Casație și Justiție se finanțează din bugetul de stat.

(5) Înalta Curte de Casație și Justiție cuprinde în structură Cancelaria, direcții, servicii și birouri, cu personalul stabilit prin statul de funcții.

(6) Ședințele de judecată ale Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și ale Secțiilor Unite se pot desfășura, în mod excepțional, și prin intermediul sistemului de videoconferință.

Art. 21.

(1) Înalta Curte de Casație și Justiție se compune din: președinte, 2 vicepreședinți, 4 președinți de secții și judecători.

(2) Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții - Secția I civilă, Secția a II-a civilă, Secția penală, Secția de contencios administrativ și fiscal și Secțiile Unite, cu competență proprie.

(3) În cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție funcționează Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și completurile de 5 judecători.

(4) La începutul fiecărui an, colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la propunerea președintelui sau, în lipsa acestuia, a unuia dintre vicepreședinți, poate aproba ori, în cazurile prevăzute de lege, aprobă înființarea de completuri specializate în cadrul secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în funcție de numărul și natura cauzelor, precum și de volumul de activitate al fiecărei secții.

(5) Înființarea și desființarea completurilor de judecată în cadrul secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, altele decât cele prevăzute la alin. (4), se aprobă de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile legii.

(6) În mod excepțional, în situația existenței unui volum ridicat de activitate la nivelul unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție care soluționează cauze în alte materii decât cea penală, pentru soluționarea acestora într-un termen optim și previzibil, colegiul de conducere, la propunerea președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, va putea dispune repartizarea temporară în cadrul acelei secții, pe durata unui an, a unor judecători de la alte secții decât cea penală, desemnați cu acordul acestora, iar în lipsa acordului, prin tragere la sorți.

(7) Președinții de secție convoacă judecătorii secției și supun dezbaterii acestora jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și alte probleme de interes general, în vederea luării măsurilor necesare pentru unificarea jurisprudenței și pentru buna desfășurare a activității secției, fără a aduce atingere principiilor independenței judecătorilor și al supunerii lor numai legii.

Art. 22.

(1) În cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție funcționează magistrați-asistenți, stabiliți prin statul de funcții.

(2) Magistrații-asistenți participă la ședințele de judecată ale Secțiilor Unite, ale Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ale completurilor de 5 judecători și ale completurilor de judecată din cadrul secțiilor.

(3) Magistrații-asistenți care participă la ședințele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție participă cu vot consultativ la deliberări, semnează minutele și redactează hotărâri, conform repartizării făcute de președinte pentru toți membrii completului de judecată.

(4) Prim-magistratul-asistent, magistrații-asistenți-șefi și magistrații-asistenți îndeplinesc și alte atribuții stabilite prin Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Art. 23.

(1) Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.

(2) Hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, pronunțată de ultima instanță, este supusă căii de atac a recursului.

(3) Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de aceste secții, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Art. 24.

(1) Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă:

a) în primă instanță, procesele și cererile date prin lege în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

b) apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de curțile de apel și de Curtea Militară de Apel;

c) contestațiile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de curțile de apel, de Curtea Militară de Apel și de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

d) apelurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel;

e) recursurile în casație împotriva hotărârilor definitive, în condițiile prevăzute de lege;

f) recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate pronunțate de curțile de apel;

g) sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept.

(2) Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, când judecă în ultimă instanță, judecă printr-un complet diferit al acesteia recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de această secție prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Art. 25.

Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu competența fiecăreia, soluționează:

a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură;

b) conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege;

c) orice alte cereri prevăzute de lege.

Art. 26.

(1) Completurile de 5 judecători judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecă recursurile în casație împotriva hotărârilor pronunțate în apel de completurile de 5 judecători după admiterea în principiu, soluționează contestațiile împotriva încheierilor pronunțate în cursul judecății în primă instanță de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege.

(2) Completurile de 5 judecători soluționează și recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de Secția penală, când judecă în primă instanță, sau de un alt complet de 5 judecători.

Art. 27.

Înalta Curte de Casație și Justiție se constituie în Secții Unite pentru:

a) soluționarea, în condițiile prezentei legi, a sesizărilor privind schimbarea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție;

b) sesizarea Curții Constituționale pentru controlul constituționalității legilor înainte de promulgare.

Art. 28.

Dacă o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție sau un complet de 5 judecători consideră că este necesar să revină asupra propriei jurisprudențe, întrerupe judecata și sesizează Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care judecă cu citarea părților din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. După ce Secțiile Unite s-au pronunțat asupra sesizării privind schimbarea jurisprudenței, judecata continuă.

Art. 29.

(1) La sfârșitul fiecărui an sau ori de câte ori este necesar, Înalta Curte de Casație și Justiție, în Secții Unite, stabilește cazurile în care este necesară îmbunătățirea legislației și le comunică ministrului justiției, precum și celor două Camere ale Parlamentului.

(2) Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție poate încuviința ca judecătorii să se informeze la sediul instanțelor asupra aspectelor privind aplicarea corectă și unitară a legii, făcând cunoscută jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, și să constate situații care justifică propuneri de îmbunătățire a legislației.

Art. 30.

(1) Conducerea Înaltei Curți de Casație și Justiție se exercită de președinte, 2 vicepreședinți și colegiul de conducere. Colegiul de conducere hotărăște cu privire la problemele generale de conducere ale instanței stabilite de lege în competența acestuia.

(2) Președintele reprezintă Înalta Curte de Casație și Justiție în relațiile interne și internaționale.

(3) Președintele, vicepreședinții, președinții de secții și 4 judecători, câte unul de la fiecare secție, aleși pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor, constituie colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Când se dezbat probleme economico-financiare și administrative, la ședințele colegiului de conducere participă managerul economic al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care are vot consultativ.

(4) În caz de vacantare a unui loc de membru ales al colegiului de conducere se vor organiza alegeri pentru desemnarea unui nou membru, în termen de cel mult 30 de zile de la vacantare.

(5) În cazul în care colegiul de conducere nu se poate constitui cu numărul legal de membri aleși, din motive obiective, până la constituirea colegiului de conducere potrivit alin. (3) sau (4), activitatea acestuia se desfășoară prin participarea la ședințele sale, cu drept de vot, a judecătorului cu cea mai mare vechime în funcția de judecător din cadrul secției.

Art. 31.

(1) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție are următoarele atribuții:

a) aprobă Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă, precum și statele de funcții și de personal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție;

b) aprobă înființarea completurilor de judecată, compunerea acestora și listele de permanență corespunzătoare, după cum urmează: la propunerea președintelui sau, în lipsa acestuia, a unuia dintre vicepreședinți, pentru completurile de 5 judecători; la propunerea președintelui sau, în lipsa acestuia, a unuia dintre vicepreședinți, pentru completurile specializate; la propunerea președinților de secție, pentru celelalte completuri de judecată din cadrul secțiilor;

c) organizează și supraveghează rezolvarea petițiilor, în condițiile legii;

d) propune proiectul de buget al Înaltei Curți de Casație și Justiție;

e) exercită alte atribuții prevăzute de lege sau de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(2) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție este prezidat de către președinte, iar în lipsa acestuia, de către un vicepreședinte desemnat de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(3) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție se întrunește trimestrial sau ori de câte ori este necesar, la convocarea președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în lipsa acestuia a unuia dintre vicepreședinți sau la solicitarea a cel puțin 3 dintre membrii săi.

(4) Ședințele Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție se desfășoară în prezența a cel puțin 7 dintre membrii săi. Hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție se adoptă cu votul majorității membrilor săi. Votul președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție este decisiv în caz de paritate de voturi.

(5) Ședințele Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție pot fi ținute în sistem de videoconferință, prin mijloace electronice de comunicare directă la distanță, sau, după caz, în format mixt, cu participare fizică și prin videoconferință.

(6) Membrii aleși în Colegiul de conducere pot fi revocați de adunarea generală în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor prevăzute de lege.

Art. 32.

(1) Adunarea generală a judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție este compusă din toți judecătorii în funcție ai Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(2) Adunarea generală a judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție se întrunește pentru:

a) aprobarea raportului anual de activitate, care se dă publicității;

b) aprobarea proiectului de buget al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu avizul consultativ al Ministerului Finanțelor;

c) alegerea și revocarea membrilor aleși ai Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție;

d) alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii;

e) consultarea judecătorilor cu privire la măsurile necesare pentru buna desfășurare a activității Înaltei Curți de Casație și Justiție;

f) îndeplinirea altor atribuții prevăzute de lege sau regulamente.

Art. 33.

(1) Adunarea generală a judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție este legal constituită în prezența majorității judecătorilor în funcție.

(2) Hotărârile adunării generale se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți.

(3) Adunarea generală a judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție se convoacă de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, din propria inițiativă sau la cererea a cel puțin unei treimi din numărul judecătorilor în funcție.

Art. 34.

(1) Repartizarea cauzelor pe completuri de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.

(2) În cazul desființării unui complet de judecată din motive obiective, repartizarea cauzelor pe completuri de judecată se face în mod aleatoriu către completurile de judecată competente, în ordinea numerotării acestora.

(3) Schimbarea membrilor completurilor de judecată se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care vor exclude înlocuirea arbitrară a acestora.

(4) În materie penală, completurile de judecată se compun după cum urmează:

a) în cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de judecată este format din 3 judecători;

b) pentru contestațiile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii de drepturi și libertăți și judecătorii de cameră preliminară de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 2 judecători;

c) pentru apelurile împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel și de Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 3 judecători;

d) pentru contestațiile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii de drepturi și libertăți și judecătorii de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de judecată este format din 2 judecători;

e) pentru contestațiile împotriva încheierilor pronunțate în cursul judecății în primă instanță de curțile de apel și Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 3 judecători;

f) pentru contestațiile prevăzute la art. 250^1 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, împotriva încheierilor pronunțate în cursul judecății în apel de curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și pentru contestațiile prevăzute la art. 250^1 alin. (4) din Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, împotriva deciziilor pronunțate în apel de curțile de apel și de Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 3 judecători;

g) pentru judecarea recursurilor în casație împotriva deciziilor pronunțate în apel de curțile de apel și de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, după admiterea în principiu, completul de judecată este format din 3 judecători;

h) pentru recursurile împotriva încheierilor prin care curțile de apel și Curtea Militară de Apel resping cererile de sesizare a Curții Constituționale, completul de judecată este format din 3 judecători.

(5) În celelalte materii, completurile de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții, dacă prin lege nu se prevede altfel.

(6) Dacă numărul de judecători necesar formării completului de judecată nu se poate asigura, acesta se constituie cu judecători de la celelalte secții, numiți, prin tragere la sorți, de către președintele sau unul dintre cei doi vicepreședinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, desemnat de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Art. 35.

Procedura de judecată în cameră preliminară se desfășoară de un judecător din completul prevăzut la art. 34 alin. (4) lit. a).

Art. 36.

(1) Pentru fiecare an, la propunerea președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, în lipsa acestuia, a unuia dintre vicepreședinți, Colegiul de conducere aprobă numărul și compunerea completurilor de 5 judecători, precum și lista de permanență corespunzătoare fiecărui complet.

(2) În materie penală, completurile de 5 judecători sunt formate din judecători din cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(3) În alte materii decât cea penală, completurile de 5 judecători sunt formate din judecători din cadrul Secției I civile, Secției a II-a civile și Secției de contencios administrativ și fiscal, conform reprezentativității stabilite anual de Colegiul de conducere, pe baza criteriilor obiective prevăzute în Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care exclud desemnarea arbitrară.

(4) Judecătorii care fac parte din completurile de 5 judecători sunt desemnați, prin tragere la sorți, în ședință publică, de președintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre cei doi vicepreședinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, desemnat de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(5) Schimbarea membrilor completurilor de 5 judecători și înlocuirea acestora cu judecătorii din lista de permanență se fac, în mod excepțional, în cazurile de incompatibilitate sau de absență a judecătorului.

(6) În cazul eliberării din funcție a unui judecător care face parte din completul de 5 judecători, precum și în cazul imposibilității de exercitare a funcției pentru o perioadă mai mare de trei luni, președintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreședinții Înaltei Curți de Casație și Justiție desemnează, prin tragere la sorți, în ședință publică, un judecător dintre cei aflați pe listele de permanență, care va deveni membru titular al completului.

(7) Pentru fiecare complet de 5 judecători se constituie câte o listă de permanență. Ordinea înscrierii judecătorilor în lista de permanență corespunzătoare fiecărui complet se stabilește prin tragere la sorți, în ședința publică prevăzută la alin. (4).

(8) Tragerea la sorți se realizează în condițiile stabilite de Regulamentul de organizare și funcționare administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(9) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de unul dintre cei 2 vicepreședinți sau de președinții de secție atunci când aceștia fac parte din complet, desemnați potrivit alin. (4). În cazul în care niciunul dintre aceștia nu a fost desemnat să facă parte din completurile de 5 judecători, completul este prezidat, prin rotație, de fiecare judecător, în ordinea vechimii în funcția de judecător a acestora.

(10) Cauzele care intră în competența completurilor de 5 judecători sunt repartizate aleatoriu în sistem informatizat.

(11) Completurilor de 5 judecători le sunt repartizate toate cauzele înregistrate la aceste formațiuni de judecată în anul calendaristic pentru care au fost desemnate.

(12) Cauzele repartizate completurilor de 5 judecători și nesoluționate până la data desemnării, potrivit dispozițiilor prezentului articol, a noilor completuri rămân a fi judecate de completurile inițial învestite.

Art. 37.

(1) Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreședinți prezidează Secțiile Unite, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, completul de 5 judecători și orice complet în cadrul secțiilor, când participă la judecată.

(2) Președinții de secții pot prezida orice complet de judecată din cadrul secției, iar ceilalți judecători prezidează prin rotație.

Art. 38.

În cazul în care Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în Secții Unite, la judecată trebuie să ia parte cel puțin două treimi din numărul judecătorilor în funcție. Decizia poate fi luată numai cu majoritatea voturilor celor prezenți.