Legea nr. 21/1991 – cetățenia română
Capitolul VPierderea cetățeniei române
Art. 24.
Cetățenia română se pierde prin:
a) retragerea cetățeniei române;
b) aprobarea renunțării la cetățenia română;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
Art. 25.
(1) Cetățenia română se poate retrage persoanei care:
a) aflată în străinătate, se înrolează în forțele armate ale unui stat cu care România a rupt relațiile diplomatice sau cu care este în stare de război;
b) este cunoscută ca având legături cu entități teroriste sau le-a sprijinit, sub orice formă, ori este implicată, în orice mod, în pregătirea sau săvârșirea unui act de terorism sau a pregătit ori a săvârșit orice alte fapte care, potrivit legii, constituie amenințări la adresa securității naționale a României;
c) a obținut cetățenia română în mod fraudulos, prin furnizarea unor informații false ori prin ascunderea unor date pertinente sau prin mijloace frauduloase.
(la 15-03-2025, Alineatul (1) , Articolul 25 , Capitolul V a fost modificat de Punctul 27. , Articolul I din LEGEA nr. 14 din 12 martie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 218 din 12 martie 2025 )
(2) Cetățenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o prin naștere.
Art. 26.
Retragerea cetățeniei române nu produce efecte asupra cetățeniei soțului sau copiilor persoanei căreia i s-a retras cetățenia.
Art. 27.
Pentru motive temeinice se poate aproba renunțarea la cetățenia română persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani și care:
a) nu are calitate de suspect sau inculpat într-o cauză penală ori nu are de executat o pedeapsă penală;
(la 15-03-2025, Litera a) , Articolul 27 , Capitolul V a fost modificată de Punctul 28. , Articolul I din LEGEA nr. 14 din 12 martie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 218 din 12 martie 2025 )
b) nu este urmărită pentru debite către stat, persoane fizice sau juridice din țară sau, având astfel de debite, le achită ori prezintă garanții corespunzătoare pentru achitarea lor;
c) a dobândit ori a solicitat și are asigurarea că va dobândi o altă cetățenie.
Art. 28.
(1) Pierderea cetățeniei române prin aprobarea renunțării nu produce niciun efect asupra cetățeniei soțului sau copiilor minori.
(2) Cu toate acestea, în cazul în care ambii părinți obțin aprobarea renunțării la cetățenia română, iar copilul minor se află împreună cu ei în străinătate ori părăsește împreună cu ei țara, minorul pierde cetățenia română odată cu părinții săi, iar dacă aceștia au pierdut cetățenia română la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate, părăsește țara după ce ambii părinți au pierdut cetățenia română pierde cetățenia română pe data plecării sale din țară.
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care numai unul dintre părinți este cunoscut sau este în viață.
(4) Copilul minor, încredințat prin hotărâre judecătorească părintelui care are domiciliul în străinătate și care renunță la cetățenie, pierde cetățenia română pe aceeași dată cu părintele căruia i-a fost încredințat și la care locuiește, cu condiția obținerii acordului celuilalt părinte, cetățean român.
(5) În situațiile prevăzute la alin. (2)-(4) copilului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimțământul.
Art. 29.
(1) Copilul minor, cetățean român, adoptat de un cetățean străin, pierde cetățenia română dacă adoptatorii sau, după caz, adoptatorul solicită aceasta Autorității Naționale pentru Cetățenie, iar adoptatul dobândește cetățenia adoptatorului în condițiile prevăzute de legea străină.
(2) Minorului care a împlinit vârsta de 14 ani i se cere consimțământul.
(3) Data pierderii cetățeniei române în condițiile alin. (1) este data aprobării cererii adoptatorilor sau, după caz, a adoptatorului, prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, pe baza propunerii Comisiei.
(4) În cazul constatării nulității adopției sau anulării adopției, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut niciodată cetățenia română.
(5) Dispozițiile alin. (4) sunt aplicabile în mod corespunzător în cazul în care legea străină prevede acordarea cetățeniei copilului minor sub condiția pierderii cetățeniei române, iar acesta nu a dobândit cetățenia adoptatorului în termen de un an de la data aprobării cererii în condițiile alin. (3).
(la 15-03-2025, Articolul 29 , Capitolul V a fost modificat de Punctul 29. , Articolul I din LEGEA nr. 14 din 12 martie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 218 din 12 martie 2025 )
Art. 30.
(1) În situația prevăzută la art. 5 alin. (3) copilul găsit pierde cetățenia română, dacă până la împlinirea vârstei de 18 ani i s-a stabilit filiația față de ambii părinți, iar aceștia sunt cetățeni străini.
(2) Cetățenia română se pierde și în cazul în care filiația s-a stabilit numai față de un părinte cetățean străin, celălalt părinte rămânând necunoscut.
(3) Data pierderii cetățeniei române în condițiile alin. (1) și (2) este data stabilirii filiației copilului.
Art. 30^1.
(1) În cazul înlăturării filiației legal stabilite față de părintele sau, după caz, față de părinții cetățeni români, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetățenia română la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a admis acțiunea referitoare la filiația sa.
(2) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), înlăturarea filiației nu produce niciun efect asupra cetățeniei copilului dacă acesta a locuit, în condițiile legii, pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 5 ani ori dacă, ca efect al înlăturării filiației, acesta devine apatrid sau în cazul în care prin hotărârea judecătorească pronunțată s-a stabilit, în condițiile legii, o altă filiație față de un cetățean român.
(3) Hotărârile judecătorești definitive pronunțate în condițiile prevăzute de prezentul articol se comunică din oficiu de îndată Autorității Naționale pentru Cetățenie.
(4) Pierderea cetățeniei române, potrivit alin. (1), se constată prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, la propunerea Comisiei, Autoritatea Națională pentru Cetățenie notificând, de îndată, Direcția generală pentru evidența persoanelor și Direcția generală de pașapoarte cu privire la aceasta, în vederea luării măsurilor legale ce se impun.
(la 15-03-2025, Capitolul V a fost completat de Punctul 30. , Articolul I din LEGEA nr. 14 din 12 martie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 218 din 12 martie 2025 )
Formă consolidată neoficială, preluată de pe Portalul Legislativ (Ministerul Justiției). Textul oficial este cel publicat în Monitorul Oficial al României. Citare: „Legea nr. 21/1991”.