Capitolul IICompetența executorilor judecătorești

Art. 7.

Executorul judecătoresc are următoarele atribuții:

a) punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii;

b) notificarea actelor judiciare și extrajudiciare;

c) comunicarea actelor de procedură;

d) recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanțe;

e) aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanța judecătorească;

f) constatarea unor stări de fapt în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă;

g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă;

h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin și a cecurilor, după caz;

i) orice alte acte sau operațiuni date de lege în competența lui.

Art. 8.

Executorii judecătorești își îndeplinesc atribuțiile în circumscripția curții de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcționează, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Art. 9.

(1) În cazul prevăzut la art. 7 lit. a) este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

(2) În cazul prevăzut la art. 7 lit. f) este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se va face constatarea.

(3) În celelalte cazuri prevăzute la art. 7 este competent orice executor judecătoresc învestit de partea interesată, în condițiile legii.

(la 02-06-2012, Art. 9 a fost modificat de pct. 3 al art. 37 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012. )

Art. 10.

(1) Executorii judecătorești pot fi recuzați în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă

(la 02-06-2012, Alin. (1) al art. 10 a fost modificat de pct. 4 al art. 37 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012. )

(2) Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abține.

(3) Partea interesată poate cere instanței de executare recuzarea executorului judecătoresc imediat ce a aflat despre una dintre situațiile prevăzute la alin. (1), dar numai până la încetarea executării silite. Încheierea instanței prin care s-a încuviințat ori s-a respins abținerea, precum și cea prin care sa încuviințat recuzarea nu sunt supuse niciunei căi de atac.

(la 02-06-2012, Alin. (3) al art. 10 a fost modificat de pct. 4 al art. 37 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012. )

(4) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la comunicare.

(la 02-06-2012, Alin. (4) al art. 10 a fost modificat de pct. 4 al art. 37 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012. )

(5) Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc recuzat vor fi păstrate.

Art. 11.

(1) Conflictele de competență între birourile executorilor judecătorești situate în aceeași circumscripție a unei curți de apel se soluționează de acea curte de apel, la sesizarea părții interesate.

(2) Când conflictul intervine între birouri de executori judecătorești situate în circumscripții diferite, competența aparține curții de apel în a cărei circumscripție se află biroul executorului judecătoresc cel dintâi sesizat.

(3) Conflictele de competență se soluționează de urgență și cu precădere.

(4) Instanța se pronunță în toate cazurile, motivat, prin încheiere definitivă.

(la 02-06-2012, Art. 11 a fost modificat de pct. 5 al art. 37 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012. )