Legea nr. 188/2000 – executorii judecătorești

Art. 1.

(1) Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepția celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat, bugetului Uniunii Europene și bugetului Comunității Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.

(la 02-06-2012, Alin. (1) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. 37 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012. )

(2) Executorii judecătorești îndeplinesc și alte atribuții date prin lege în competența lor.

Art. 2.

(1) Executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public.

(1^1) Dispozițiile legale privind procedurile de insolvență nu sunt aplicabile executorilor judecătorești.

(la 17-07-2022, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Articolul III din LEGEA nr. 216 din 14 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 709 din 14 iulie 2022 )

(2) Actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege.

Art. 3.

Abrogat.

(la 02-06-2012, Art. 3 a fost abrogat de pct. 2 al art. 37 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012. )

Art. 4.

Coordonarea și controlul activității executorilor judecătorești se exercită de către Ministerul Justiției.

Art. 5.

Activitatea executorilor judecătorești se înfăptuiește în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.

Art. 6.

Executorii judecătorești nu pot refuza îndeplinirea unui act dat în competența lor decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.