Art. 51. Atribuțiile lichidatorului

(1) Principalele atribuții ale lichidatorului sunt:

a) examinarea situației financiare a debitorului și întocmirea unui raport cu privire la aceasta, în care se menționează inclusiv cauzele și împrejurările care au dus la insolvență; se valorifică, în acest scop, informațiile/situațiile/documentele furnizate de debitor, creditori și/sau de comisia de insolvență, dacă este cazul;

b) stabilirea cuantumului cheltuielilor pe care le poate face debitorul pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil, care nu poate fi mai mic decât salariul minim pe economie;

c) inventarierea, evaluarea bunurilor și efectuarea tuturor actelor necesare pentru conservarea lor, precum și a actelor utile pentru ca acestea să poată fi folosite potrivit destinației lor obișnuite;

d) exploatarea, în mod profitabil, a bunurilor, până la valorificare, în măsura în care aceasta este în interesul maximizării averii debitorului și în interesul lichidării;

e) verificarea creanțelor;

f) întocmirea tabelului preliminar și definitiv de creanțe, dacă acestea nu au fost întocmite în procedura de insolvență pe bază de rambursare pe bază de plan, sau, după caz, reactualizarea tabelului de creanțe;

g) notificarea și convocarea creditorilor, prezidarea ședințelor creditorilor și întocmirea proceselor-verbale ale ședințelor creditorilor, asigurarea accesului creditorului la consultarea dosarului;

h) efectuarea plăților către creditori, potrivit planului de distribuire;

i) supravegherea evoluției veniturilor și cheltuielilor debitorului pe durata procedurii;

j) încasarea creanțelor din averea debitorului;

k) exercitarea drepturilor procedurale ale debitorului în orice acțiuni judiciare, cu excepția celor cu caracter personal;

l) primirea plăților pe seama debitorului și consemnarea lor în contul averii debitorului;

m) vânzarea bunurilor din averea debitorului, potrivit prevederilor prezentei legi;

n) sesizarea judecătorului cu orice problemă care ar cere o soluționare de către acesta;

o) orice alte atribuții stabilite de instanță;

p) denunțarea unor contracte încheiate de debitor;

q) îndeplinește atribuțiile de supraveghere prevăzute de prezenta lege pentru perioada postprocedură judiciară de insolvență prin lichidare de active, sub controlul comisiei de insolvență.

(2) Măsurile adoptate de lichidator în aplicarea procedurii pot fi contestate la instanța competentă, dacă nu este prevăzut un alt termen în cuprinsul prezentei legi, în termen de 7 zile de la data luării la cunoștință, dar nu mai mult de 30 de zile de la adoptarea măsurii.