Tribonian›Legislație›Codul de procedură penală›Capitolul II — Competența organelor judiciare›Art. 40

Codul de procedură penală

Art. 40. Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Noul Cod de procedură penală (Legea nr. 135/2010) · forma consolidată la zi, verificată la 21 octombrie 2026
Titlul III — Participanții în procesul penal › Capitolul II — Competența organelor judiciare › Secţiunea 1 — Competența funcțională, după materie și după calitatea persoanei a instanțelor judecătorești

(1) Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile de înaltă trădare, infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe.

(la 14-03-2022, Alineatul (1) din Articolul 40 , Sectiunea 1 , Capitolul II , Titlul III , Partea GENERALĂ a fost modificat de Punctul 2, Articolul 16 din LEGEA nr. 49 din 11 martie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 11 martie 2022 )

(2) Înalta Curte de Casație și Justiție judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de curțile de apel, de curțile militare de apel și de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(3) Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile în casație împotriva hotărârilor penale definitive, precum și recursurile în interesul legii.

(4) Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență în cazurile în care este instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiției este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în cazurile prevăzute de lege.

(la 01-02-2014, Alin. (4) al art. 40 a fost modificat de pct. 25 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. )

(5) Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.

Decizii CCR și ÎCCJ la art. 40

  • ÎCCJDecizie de admitere: RIL nr. 23/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 78 din 30 ianuarie 2023:

Note

  • NotăÎn interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. c) și art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală, competența instanței de judecată în soluționarea cauzelor penale având ca obiect infracțiuni săvârșite de judecători și procurori care au dobândit un grad profesional superior celui al instanței/parchetului în care își desfășoară efectiv activitatea se determină prin raportare la instanța/parchetul la care își desfășoară efectiv activitatea magistratul cercetat, și nu la gradul profesional superior al acestuia.
Art. 40 Cod procedură penală, cu istoric și jurisprudențăÎn aplicație vezi versiunile anterioare, deciziile CCR și ÎCCJ notate la articol, cauți în tot actul și exporți PDF sau Word.
Deschide în Tribonian

Capitolul II — Competența organelor judiciare

Art. 35Competența judecătoriei Art. 36Competența tribunalului Art. 37Competența tribunalului militar Art. 38Competența curții de apel Art. 39Competența curții militare de apel Art. 40Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție Art. 41Competența pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României Art. 42Competența pentru infracțiunile săvârșite în afara teritoriului României Art. 43Reunirea cauzelor Art. 44Competența în caz de reunire a cauzelor Art. 45Procedura de reunire a cauzelor Art. 46Disjungerea cauzelor Art. 47Excepțiile de necompetență Art. 48Competența în caz de schimbare a calității inculpatului Art. 49Competența în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării faptei Art. 50Declinarea de competență Art. 51Conflictul de competență Art. 52Chestiunile prealabile Art. 53Competența judecătorului de drepturi și libertăți Art. 54Competența judecătorului de cameră preliminară Art. 55Organele de urmărire penală Art. 56 Art. 57Competența organelor de cercetare penală Art. 58Verificarea competenței Art. 59Extinderea competenței teritoriale Art. 60Cazurile urgente Art. 61Actele încheiate de unele organe de constatare Art. 62Actele încheiate de comandanții de nave și aeronave Art. 63Dispoziții comune Art. 64Incompatibilitatea judecătorului Art. 65Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent și a grefierului Art. 66Abținerea Art. 67Recuzarea Art. 68Procedura de soluționare a abținerii sau recuzării Art. 69Procedura de soluționare a abținerii sau recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală Art. 70Procedura de soluționare a abținerii sau a recuzării procurorului Art. 71Temeiul strămutării Art. 72Cererea de strămutare și efectele acesteia Art. 73Procedura de soluționare a cererii de strămutare Art. 74Soluționarea cererii Art. 75Alte dispoziții Art. 76Desemnarea altei instanțe pentru judecarea cauzei

Formă consolidată neoficială, preluată de pe Portalul Legislativ (Ministerul Justiției). Textul oficial este cel publicat în Monitorul Oficial al României. Pentru citare: „art. 40 C. proc. pen.”.