Art. 155. Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale
Noul Cod penal (Legea nr. 286/2009) · forma consolidată la zi, verificată la 21 octombrie 2026
Titlul VII — Cauzele care înlătură răspunderea penală
(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.
(la 30-05-2022, Alineatul (1) din Articolul 155 , Titlul VII , Partea GENERALĂ a fost modificat de ARTICOLUL UNIC din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 30 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 531 din 30 mai 2022 )
(2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.
(3) Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei.
(4) Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.
(la 01-02-2014, Alin. (4) al art. 155 a fost modificat de pct. 18 al art. 245 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )
(5) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale.
Decizii CCR și ÎCCJ la art. 155
- CCRPrin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 565 din 9 iunie 2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal (în forma anterioară modificării aduse prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 71 din 30 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 531 din 30 mai 2022) sunt neconstituționale.
- ÎCCJDecizie de admitere: HP nr. 391/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1143 din 10 decembrie 2025:
Note
- NotăReproducem mai jos dispozitivul Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră) din 16 iulie 2026, în cauza C‑280/25 [Lin II], Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva M.G.D.
- Notă1) Articolul 2 alineatul (1) din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 și anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995, citit în lumina articolului 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
- Notătrebuie interpretat în sensul că,
- Notăatunci când nicio dispoziție națională nu stabilește o sumă de la care o fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii trebuie să fie considerată „gravă”, o asemenea fraudă trebuie să fie calificată în mod necesar astfel din momentul în care implică o sumă totală mai mare de 50 000 de euro, independent de aspectul dacă prejudiciul suferit de bugetul Uniunii din cauza acestei fraude depășește și el o asemenea sumă.
- Notă2) Articolul 325 alineatul (1) TFUE și articolul 2 alineatul (1) din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, coroborate cu articolul 49 alineatul (1), cu articolul 52 alineatul (3) și cu articolul 53 din Carta drepturilor fundamentale
- Notătrebuie interpretate în sensul că
- Notănu impun repunerea în discuție a unei hotărâri judecătorești care a dobândit autoritate de lucru judecat, prin care s‑a constatat că termenul de prescripție a răspunderii penale a autorilor unor fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii se împlinise, în temeiul standardului național de protecție referitor la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile (lex mitior) astfel cum a fost consacrat prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (România). În schimb, în afara unei asemenea situații, aceste dispoziții ale dreptului Uniunii interzic instanțelor române să aplice acest standard național de protecție unor proceduri penale îndreptate împotriva unor cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în pofida faptului, în primul rând, că, în temeiul unui principiu de ordin constituțional care interzice aplicarea unei lex tertia, acestor instanțe le este interzis să aplice parțial reglementări penale succesive prin combinarea unora dintre dispozițiile lor, în al doilea rând, că dreptul lor național nu conține criterii care să le permită să stabilească dacă aplicarea standardului național de protecție menționat implică un risc sistemic de impunitate a acestor fraude și, în al treilea rând, că termenul de prescripție a răspunderii penale a autorilor fraudelor menționate s‑ar fi împlinit, înainte de pronunțarea Hotărârii din 24 iulie 2023, Lin (C‑107/23 PPU, EU:C:2023:606), dacă acest termen ar fi fost calculat prin aplicarea aceluiași standard național de protecție.
- Notă1. În cazul redeschiderii procesului penal, în aplicarea art. 155 alin. (4) din Codul penal, la calculul termenului de prescripție a răspunderii penale nu se ia în considerare și perioada cuprinsă între data rămânerii definitivă a hotărârii inițiale de condamnare și data redeschiderii procesului penal.
- Notă2. Ulterior redeschiderii procesului penal nu mai curge un nou termen de prescripție generală conform art. 155 alin. (5) din Codul penal, dacă acest termen era împlinit anterior rămânerii definitivă a condamnării inițiale, în aplicarea art. 5 din Codul penal privind legea penală mai favorabilă, prin prisma declarării ca neconstituționale a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale.
Articole la care trimite art. 155
Titlul VII — Cauzele care înlătură răspunderea penală
Formă consolidată neoficială, preluată de pe Portalul Legislativ (Ministerul Justiției). Textul oficial este cel publicat în Monitorul Oficial al României. Pentru citare: „art. 155 C. pen.”.