TribonianClientul care câștigă vrea să știe un singur lucru după „ce am câștigat”: cine plătește avocatul. Răspunsul este în art. 451–455 C. proc. civ., iar diferența dintre un onorariu recuperat integral și unul redus la jumătate stă de multe ori în două hârtii depuse la timp.
Ce intră în cheltuielile de judecată
Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de nevoia prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului (art. 451 alin. (1)).
Cine le plătește
Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească cheltuielile de judecată (art. 453 alin. (1)). Două condiții practice:
- Cererea: cheltuielile nu se acordă din oficiu. Le ceri în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare și le reiterezi la concluzii: „cu cheltuieli de judecată”.
- Dovada: se depune cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei (art. 452). Chitanța sau factura pentru onorariu, dovada plății taxei de timbru, decontul expertului. Dovada depusă după închiderea dezbaterilor nu se mai ia în seamă în acel proces.
Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii stabilesc măsura în care fiecare parte poate fi obligată la plata cheltuielilor; dacă este cazul, le compensează (art. 453 alin. (2)). Pârâtul care a recunoscut pretențiile la primul termen la care părțile sunt legal citate nu poate fi obligat la cheltuieli, cu excepția cazului în care a fost pus în întârziere înainte de proces sau se afla de drept în întârziere (art. 454).
Reducerea onorariului de către instanță
Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei (art. 451 alin. (2)). Reducerea nu are niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și client: onorariul rămâne datorat de client așa cum a fost convenit.
Cum reduci riscul reducerii:
- Documentează activitatea. Un contract care descrie fazele și actele, plus actele efectiv depuse la dosar, arată instanței de ce onorariul este proporțional.
- Separă onorariile pe faze. Fond, apel, recurs: fiecare cu contractul și dovada lui, cerute la instanța respectivă.
- Nu cere onorariul de succes ca cheltuială dacă nu a fost efectiv plătit până la închiderea dezbaterilor; cheltuiala trebuie făcută și dovedită.
Cheltuielile în căile de atac
Fiecare instanță se pronunță asupra cheltuielilor din faza respectivă. Dacă apelul este respins, apelantul suportă cheltuielile intimatului din apel; dacă este admis și hotărârea schimbată, instanța de apel reașază și cheltuielile de la fond. Cere-le expres în fiecare fază, cu dovezi separate.
Când clientul nu a plătit încă
Cheltuielile se acordă pentru sume plătite, nu doar facturate. Dacă onorariul este scadent după proces, clientul nu îl va putea recupera în acel dosar; poate fi cerut pe cale separată, în termenul de prescripție, ca pretenție distinctă. Spune-i clientului de la început: ce plătește înainte de închiderea dezbaterilor poate fi recuperat; ce plătește după, mai greu.
Lista de bifat
- Cheltuielile sunt cerute în scris și reiterate la concluzii.
- Dovada onorariului și a taxelor este la dosar înainte de închiderea dezbaterilor.
- Onorariul este defalcat pe faze și corespunde activității din dosar.
- Clientul știe de la început ce se poate recupera și ce nu.
Textul la zi: Codul de procedură civilă, Cartea a II-a, Titlul I, Capitolul IV, Secțiunea a 5-a. Pentru regulile onorariului însuși, vezi contractul de asistență juridică.