Legea nr. 59/1934 – cecul
Titlul IIIDispozițiuni finale, penale și transitorii
Art. 84.
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni pînă la un an sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă, săvîrșirea uneia dintre următoarele fapte:
1. emiterea unui cec fără a fi avut autorizarea trasului;
2. emiterea unui cec fără a avea la tras disponibil suficient sau dispunerea în tot ori în parte de disponibilul avut mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare;
3. emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul dintre următoarele elemente esențiale:
a) denumirea de cec;
b) suma de bani ce trebuie plătită;
c) numele trasului;
d) data emiterii cecului;
e) semnătura prevăzută la art. 11;
4. emiterea unui cec cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. 3.
(la 01-02-2014, Art. 84 a fost modificat de pct. 1 al art. 23 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )
Art. 85.
Abrogat.
(la 23-06-2022, Articolul 85 din Titlul II a fost abrogat de Punctul 65, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 182 din 17 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 599 din 20 iunie 2022 )
Art. 85^1.
Banca Națională a României este autoritatea competentă să emită norme pentru punerea în aplicare a prezentei legi.
(la 23-06-2022, Titlul III a fost completat de Punctul 66, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 182 din 17 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 599 din 20 iunie 2022 )
Art. 86.Abrogat
(la 23-08-1993, Art. 86 a fost abrogat de art. IV din ORDONANȚA nr. 11 din 4 august 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 201 din 23 august 1993. )
Art. 87.
Art. 88.
Abrogat.
(la 23-08-1993, Art. 88 a fost abrogat de art. IV din ORDONANȚA nr. 11 din 4 august 1993, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 201 din 23 august 1993. )
Art. 89.
Legea de fața intră în vigoare la 1 iunie 1934.
Formă consolidată neoficială, preluată de pe Portalul Legislativ (Ministerul Justiției). Textul oficial este cel publicat în Monitorul Oficial al României. Citare: „Legea nr. 59/1934”.