Legea nr. 192/2006 – medierea

Art. 1.

(1) Medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.

(la 06-12-2009, Alin. (1) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. )

(2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părțile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile.

Art. 2.

(1) Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau juridice, își pot soluționa conflictele de orice natură prin procedura medierii, chiar și după declanșarea unui proces în fața instanței de judecată.

(la 29-07-2019, Alineatul (1) din Articolul 2 , Capitolul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

(1^1) Dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părți refuză în scris participarea la ședința de informare, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de informare, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței.

(la 21-12-2012, Alin. (1^1) al art. 2 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 90 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 878 din 21 decembrie 2012. )

(1^2) Încetat efecte juridice.

----------

Alin. (1^2) al art. 2 și-a încetat efectele juridice, ca urmare a aplicării DECIZIEI CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 266 din 7 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 464 din 25 iunie 2014.

(1^3) Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.

(la 01-07-2013, Alin. (1^3) al art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 214 din 28 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 28 iunie 2013, care introduce art. VI^1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013. )

(1^4) Serviciile prestate conform dispozițiilor alin. (1) și (1^1) sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.

(la 01-07-2013, Alin. (1^4) al art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 214 din 28 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 28 iunie 2013, care introduce art. VI^1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013. )

(2) Dovada încercării procedurii de mediere se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea, în cazul în care părțile au parcurs doar ședința de informare, sau prin procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere, conform art. 57. În cazul în care una dintre părți refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței și nu constituie dovadă a încercării de mediere, conform art. 60^1.

(la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 2 , Capitolul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

(2^1) Prin excepție de la alin. (2), dovada încercării procedurii de mediere de către reclamant va fi considerată ca fiind îndeplinită și prin depunerea la dosarul cauzei a procesului-verbal de neprezentare a uneia dintre părți, întocmit de mediator, numai în situația în care se probează primirea invitației la mediere de către pârât.

(la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

(2^2) Ședința de informare cu privire la avantajele medierii este etapa prealabilă încheierii contractului de mediere, cuprinsă în procedura medierii, prin care mediatorul folosind tehnici de comunicare specifice profesiei, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidențialitate, analizează conflictul și prezintă părților avantajele apelării la procedura medierii pentru conflictul lor concret, le dă toate informațiile necesare în scopul de a ajuta și determina părțile, ca în deplin acord și cunoștință de cauză, să accepte rezolvarea neînțelegerilor dintre ele prin mediere.

(la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

(2^3) Certificatul de informare este documentul eliberat de către mediator în urma efectuării ședinței de informare cu privire la avantajele medierii pentru toate părțile implicate în conflict, dacă acestea decid că nu doresc semnarea contractului de mediere. Certificatul de informare se eliberează în mod gratuit tuturor părților implicate.

(la 29-07-2019, Articolul 2 a fost completat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

(2^4) Procesul-verbal încheiat conform alin. (2) este documentul care se eliberează de mediator în cazul în care una dintre părțile implicate refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitației la mediere ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere și va cuprinde în conținutul său demersurile efectuate. Procesul-verbal se va elibera părții care se prezintă la data fixată pentru mediere, în condițiile probării primirii invitației.

(la 29-07-2019, Articolul 2 a fost completat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

(3) Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-și soluționa disputele prin mediere atât în afara, cât și în cadrul procedurilor obligatorii de soluționare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.

(4) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege.

(5) În orice convenție ce privește drepturi asupra cărora părțile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.

(6) Judecătorul, procurorul, notarul public, avocatul, executorul judecătoresc și consilierul juridic recomandă părților, respectiv părții pe care o reprezintă soluționarea amiabilă a litigiului, respectiv a conflictului, prin procedura medierii, potrivit legii speciale.

(la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

(7) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile și conflictelor din domeniul protecției consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și agenții economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor.

(la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

(8) În litigiile dintre consumatori și comercianți în materie de consum, procedura medierii se aplică în mod corespunzător.

(la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

(9) Persoanele fizice sau juridice au dreptul de a-și soluționa disputele prin mediere atât în afara, cât și în cadrul procedurilor obligatorii de soluționare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.

(la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

(10) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege.

(la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

(11) În orice convenție ce privește drepturi asupra cărora părțile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.

(la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

Art. 3.

Activitatea de mediere se înfăptuiește în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială.

Art. 4.

(1) Medierea reprezintă o activitate de interes public.

(2) În exercitarea atribuțiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie în privința conținutului înțelegerii la care vor ajunge părțile, dar le poate îndruma să verifice legalitatea acesteia, potrivit art. 59.

Art. 5.

(1) Medierea poate avea loc între două sau mai multe părți.

(2) Părțile au dreptul să își aleagă în mod liber mediatorul.

(3) Medierea se poate realiza de către unul sau mai mulți mediatori.

Art. 6.

Organele judiciare și arbitrale, precum și alte autorități cu atribuții jurisdicționale informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictelor dintre ele*).

(la 06-12-2009, Art. 6 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. )