Capitolul VIILocuința de necesitate

Art. 55.

(1) Locuința de necesitate se finanțează și se realizează în condițiile stabilite pentru locuința socială.

(2) Locuința de necesitate se acordă temporar, în regim de urgență:

a) persoanelor și familiilor ale căror locuințe au devenit inutilizabile potrivit prevederilor art. 2 lit. f) pct. (i);

b) victimelor violenței domestice prevăzute la art. 2 lit. f) pct. (ii).

(3) Contractul de închiriere se încheie de către primarul localității sau de către o persoană împuternicită de acesta, pe baza hotărârii consiliului local:

a) până la înlăturarea efectelor care au făcut inutilizabile locuințele potrivit prevederilor art. 2 lit. f) pct. (i);

b) pe perioada de valabilitate a ordinului de protecție provizoriu emis de polițist și/sau a ordinului de protecție emis de instanța judecătorească în condițiile legii, în cazul victimelor violenței domestice prevăzute la art. 2 lit. f) pct. (ii).

(4) Până la momentul încheierii contractului de închiriere, persoanele prevăzute la alin. (3) lit. b) pot fi cazate în mod gratuit în locuințele de necesitate disponibile, numai în măsura în care autoritățile administrației publice locale nu dețin locuri de cazare disponibile, destinate victimelor violenței domestice, în locuințe protejate sau altele asemenea.

(la 30-07-2022, Articolul 55 din Capitolul VII a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din LEGEA nr. 253 din 20 iulie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 754 din 27 iulie 2022 )

Art. 56.

Consiliile locale pot declara, în cazuri de extrema urgentă, drept locuințe de necesitate, locuințele libere aflate în fondul de locuințe sociale.

Locuințele de necesitate libere se pot constitui temporar ca fond de locuințe sociale.

(la 09-09-1999, Alin. 2 al art. 56 a fost introdus de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 145 din 27 iulie 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 439 din 9 septembrie 1999. )