Capitolul IIIExercitarea dreptului la liberă circulație în străinătate

Art. 28.

(1) Organele poliției de frontieră permit cetățenilor români care au împlinit vârsta de 18 ani, minorilor căsătoriți și minorilor cărora le-a fost recunoscută capacitatea deplină de exercițiu, în condițiile legii, care sunt titulari de documente de călătorie valabile, să iasă de pe teritoriul României, dacă nu se află în una dintre situațiile de limitare a exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.

(la 22-03-2024, Alineatul (1) , Articolul 28 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 2. , Articolul VIII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 21 martie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 250 din 22 martie 2024 )

(2) Cetățenilor români împotriva cărora s-a dispus măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate li se poate permite ieșirea din România numai dacă se află în una dintre următoarele situații:

a) declară că nu călătoresc în statul/statele cu privire la care s-a instituit această măsură;

b) din documentele de transport nu rezultă faptul că urmează să călătorească în statul/statele cu privire la care s-a instituit această măsură;

c) punctul de trecere a frontierei în care se prezintă nu este unul situat la frontiera comună cu statul cu privire la care s-a instituit această măsură.

(3) În cazul în care se permite ieșirea din România în condițiile prevăzute la alin. (2), cetățeanului român i se pune în vedere de către organele poliției de frontieră faptul că, pe perioada deplasării în străinătate, nu are dreptul să călătorească în statul/statele cu privire la care s-a instituit măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, pe perioada pentru care s-a dispus această restrângere.

(4) Prevederile alin. (2) referitoare la situațiile în care se permite ieșirea din România a cetățeanului român împotriva căruia s-a dispus măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate nu se aplică persoanelor care se legitimează în punctul de trecere a frontierei cu pașaport diplomatic electronic sau de serviciu electronic, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 40 lit. a)-c).

(la 03-07-2024, sintagma: pașaport diplomatic a fost înlocuită de Punctul 38. , Articolul I din LEGEA nr. 174 din 3 iunie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 3 iunie 2024 )

(la 03-07-2024, sintagma: pașaport de serviciu a fost înlocuită de Punctul 38. , Articolul I din LEGEA nr. 174 din 3 iunie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 3 iunie 2024 )

(5) Cetățeanul român împotriva căruia s-a dispus măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate poate călători în statul/statele cu privire la care s-a instituit această măsura numai în situații excepționale, determinate de motive obiective care necesită prezența acestuia în statul respectiv, stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(la 01-01-2007, Alin. (5) al art. 28 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 96 din 29 noiembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 981 din 8 decembrie 2006. )

Art. 29.

(1) La întoarcerea pe teritoriul României, cetățenii români au obligația să prezinte organelor poliției de frontieră documentele de călătorie în străinătate valabile, emise de autoritățile competente române din țară sau din străinătate.

(2) Organele poliției de frontieră pot permite intrarea pe teritoriul României a cetățeanului român care se legitimează cu un document de călătorie emis de autoritățile competente române, a cărui valabilitate a încetat, numai după efectuarea verificărilor corespunzătoare în evidențele specifice, cu privire la identitatea și cetățenia titularului. În acest caz durata verificărilor efectuate nu poate depăși 24 de ore din momentul prezentării solicitantului în punctul de trecere a frontierei.

(3) În cazul în care persoana care se prezintă în punctul de trecere a frontierei pentru a intra pe teritoriul României declară ca este cetățean român, dar nu posedă documente eliberate de autoritățile române, valabile sau expirate, care să ateste identitatea acesteia, organele poliției de frontieră efectuează în cel mai scurt timp posibil verificările necesare pentru stabilirea identității și cetățeniei persoanei respective.

(4) În situația în care persoana prevăzută la alin. (3) este titulara a unui document de călătorie eliberat de un alt stat și îndeplinește condițiile de intrare pe teritoriul României, potrivit legii, organele poliției de frontieră permit intrarea acesteia în țară în calitate de străin, și o îndrumă totodată să se adreseze Direcției Generale de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, pentru clarificarea situației privind cetățenia română.

(5) Organele poliției de frontieră sunt obligate să permită intrarea pe teritoriul României persoanelor prevăzute la alin. (2) și (3), de îndată ce stabilesc identitatea acestora, precum și faptul că sunt cetățeni români.

(6) În cazurile prevăzute la alin. (2) și (3), în funcție de intervalul de timp necesar pentru efectuarea verificărilor corespunzătoare de către organele poliției de frontieră, persoana poate fi cazată, cu acordul acesteia, într-un spațiu special amenajat în incinta punctului de trecere a frontierei, pus la dispoziție de administratorul acestuia.

Art. 30.

(1) Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri:

a) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate, cărți de identitate simple sau cărți electronice de identitate și călătorește în străinătate însoțit de ambii părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu aceștia;

(la 07-08-2020, Litera a) din Alineatul (1) , Articolul 30 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificată de Punctul 2, Articolul V din LEGEA nr. 162 din 3 august 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 698 din 04 august 2020 )

b) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate, cărți de identitate simple sau cărți electronice de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depășească 3 ani de la data întocmirii acesteia, sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;

(la 07-08-2020, Litera b) din Alineatul (1) , Articolul 30 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificată de Punctul 2, Articolul V din LEGEA nr. 162 din 3 august 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 698 din 04 august 2020 )

c) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate, cărți de identitate simple sau cărți electronice de identitate și care călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declarația celuilalt părinte, numai dacă părintele însoțitor face dovada faptului că i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;

(la 07-08-2020, Litera c) din Alineatul (1) , Articolul 30 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificată de Punctul 2, Articolul V din LEGEA nr. 162 din 3 august 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 698 din 04 august 2020 )

d) minorului care este titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărți de identitate, cărți de identitate simple sau cărți electronice de identitate și care călătorește însoțit de o altă persoană fizică majoră i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu aceasta numai dacă persoana însoțitoare prezintă o declarație a ambilor părinți sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, a părintelui supraviețuitor sau a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depășească 3 ani de la data întocmirii acesteia, precum și datele de identitate a însoțitorului respectiv.

(la 07-08-2020, Litera d) din Alineatul (1) , Articolul 30 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificată de Punctul 2, Articolul V din LEGEA nr. 162 din 3 august 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 698 din 04 august 2020 )

(la 10-12-2008, Alin. (1) al art. 30 a fost modificat de pct. 23 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10 decembrie 2008. )

(1^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1), minorul care a împlinit vârsta de 16 ani, titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărți de identitate sau cărți electronice de identitate, care urmează să se deplaseze în străinătate, poate călători neînsoțit de o persoană fizică majoră, dacă prezintă organelor poliției de frontieră o declarație dată în condițiile alin. (7) de către ambii părinți sau, după caz, de către părintele căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, părintele care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, părintele supraviețuitor sau de către reprezentantul său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate neînsoțit.

(la 22-03-2024, Alineatul (1^1) , Articolul 30 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 3. , Articolul VIII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 21 martie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 250 din 22 martie 2024 )

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) nu este necesară declarația părintelui decăzut din drepturile părintești sau, după caz, declarat dispărut, în condițiile legii, dacă însoțitorul face dovada în acest sens, cu excepția cazului în care ambii părinți se află în această situație, când este obligatorie declarația reprezentantului legal al minorului.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b)-d), organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a minorilor însoțiți, numai în următoarele situații:

a) în cazul în care însoțitorul argumentează necesitatea călătoriei în străinătate prin faptul că minorul urmează să beneficieze de un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României și fără de care viața sau sănătatea îi este pusă în mod grav în pericol, cu condiția să prezinte documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autoritățile medicale române, din care să rezulte perioada și statul sau statele în care urmează să se acorde tratamentul medical respectiv, chiar dacă nu există acordul ambilor părinți, al celuilalt părinte, al părintelui supraviețuitor sau al reprezentantului legal;

b) în cazul în care însoțitorul face dovada că minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzătoare, din care să rezulte perioada și statul sau statele în care se vor desfășura aceste studii sau concursuri, chiar dacă există acordul doar al unuia dintre părinți.

(la 25-05-2006, Lit. b) a alin. (3) al art. 30 a fost modificată de pct. 3 al articolului unic din LEGEA nr. 191 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 441 din 22 mai 2006, care modifică pct. 9 al art. I din ORDONANȚA nr. 5 din 19 ianuarie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 26 ianuarie 2006. )

(4) Declarația prevăzută la alin. (1) lit. d) trebuie să cuprindă și mențiunea dacă minorul urmează să rămână în statul de destinație și datele de identitate ale persoanei căreia urmează a-i fi încredințat minorul, precum și, după caz, datele de identitate ale persoanei cu care se reîntoarce în România, dacă însoțitorul este o altă persoană decât cea cu care iese din România.

(la 03-10-2016, Alin. (4) al art. 30 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 169 din 30 septembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 3 octombrie 2016. )

(5) Poate avea calitatea de însoțitor și o persoană anume desemnată din cadrul unei societăți comerciale autorizate, în condițiile legii, să desfășoare activități de transport internațional de persoane.

(6) Organele poliției de frontieră vor permite ieșirea din România a minorilor însoțiți numai dacă se constată că se respectă informațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) și la alin. (4), referitoare la însoțitor, iar în situațiile prevăzute la alin. (3), dacă se constată că ruta aleasă pentru deplasare și momentul prezentării la ieșirea din țară se justifică în raport cu destinația, respectiv cu perioada deplasării.

(la 03-10-2016, Alin. (6) al art. 30 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 169 din 30 septembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 3 octombrie 2016. )

(6^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. b) și d), declarația celuilalt părinte, declarația ambilor părinți sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredințat minorul, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească, a părintelui supraviețuitor sau a reprezentantului său legal, privind acordul acestora cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate la ieșirea din România, nu este necesară atunci când minorul cetățean român cu domiciliul sau reședința în țara de destinație se deplasează însoțit în condițiile prezentului articol, în această țară.

(la 03-10-2016, Alin. (6^1) al art. 30 a fost introdus de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 169 din 30 septembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 3 octombrie 2016. )

(7) Declarațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și d) și alin. (1^1) trebuie să fie autentificate în țară de notarul public, iar în străinătate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacă au fost date în fața autorităților străine, să îndeplinească condițiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicată apostila conform Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanța Guvernului nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare, cu excepția celor ce emană dintr-un stat cu care România a încheiat tratate, convenții sau acorduri de asistență juridică, în materie civilă sau de drept al familiei, care prevăd scutirea de supralegalizare. Declarațiile trebuie să fie eliberate părților în două duplicate, dintre care un duplicat se păstrează de către însoțitor, iar al doilea duplicat însoțește pașaportul minorului.

(la 22-03-2024, Alineatul (7) , Articolul 30 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 3. , Articolul VIII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 25 din 21 martie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 250 din 22 martie 2024 )

(7^1) Revocarea sau retractarea declarațiilor prevăzute la alin. (1) lit. b) și d) și alin. (1^1) produce efecte în fața organelor poliției de frontieră numai dacă declarațiile de revocare sau retractare au fost date cu respectarea condițiilor de formă stabilite la alin. (7).

(la 03-07-2024, Articolul 30 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost completat de Punctul 28. , Articolul I din LEGEA nr. 174 din 3 iunie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 3 iunie 2024 )

(8) Cetățenii români minori pot ieși din România către state care aplică în totalitate acquis-ul Schengen, denumite în continuare state Schengen, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de prezentul articol.

(la 31-12-2024, Alineatul (8) , Articolul 30 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificat de Articolul LV din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 156 din 30 decembrie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1334 din 31 decembrie 2024 )

(9) În vederea constatării îndeplinirii de către cetățenii români minori a condițiilor de ieșire din România către state Schengen, organele poliției de frontieră pot efectua verificări nesistematice la frontiera internă.

(la 31-12-2024, Alineatul (9) , Articolul 30 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificat de Articolul LV din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 156 din 30 decembrie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1334 din 31 decembrie 2024 )

Art. 31.

(1) În situația în care organele poliției de frontieră constată ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege pentru ca minorul să iasă din România, vor întrerupe călătoria acestuia. Dacă minorul nu este însoțit de cel puțin unul dintre părinți, vor proceda la informarea imediată a acestora, punându-le în vedere să îl preia de îndată ce este posibil. În cazul în care nu este posibilă informarea părinților, organele poliției de frontieră vor anunța de îndată Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, care va iniția procedura aplicabilă minorilor neînsoțiți, potrivit legii.

(2) Organele poliției de frontieră vor întrerupe, de asemenea, călătoria minorului, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 30, în următoarele situații:

a) însoțitorul este cetățean străin și nu face dovada faptului că are dreptul să se reîntoarcă în România, deși în declarația părinților sau, după caz, a reprezentantului legal se menționează că minorul se va reîntoarce împreună cu același însoțitor;

b) în urma verificării mențiunilor înscrise în Sistemul național de evidență informatizată a cazierului judiciar - ROCRIS de către polițistul de frontieră, acesta constată că însoțitorul a săvârșit anterior una dintre infracțiunile următoare:

1. omor;

2. infracțiuni contra libertății și integrității sexuale;

3. infracțiuni privitoare la traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile;

4. lipsire de libertate în mod ilegal;

5. infracțiuni privind traficul de droguri sau precursori;

6. trafic de țesuturi sau organe umane;

7. infracțiuni de terorism;

(la 11-11-2023, Litera b), Alineatul (2), Articolul 31, Sectiunea 1, Capitolul III a fost modificată de Articolul I din LEGEA nr. 329 din 7 noiembrie 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1020 din 8 noiembrie 2023 )

c) însoțitorul este cetățean străin și părăsește teritoriul României ca urmare a unei decizii de îndepărtare de pe teritoriul României, dispusă în condițiile legii, cu excepția cazului în care este părinte al minorului și există acordul celuilalt părinte, dat în condițiile prevăzute la art. 30;

d) însoțitorului sau, după caz, minorului i-a fost limitat, în condițiile prezentei legi, exercițiul dreptului la liberă circulație în străinătate pentru statul de destinație ori pentru un stat care urmează să fie tranzitat, în perioada în care urmează să călătorească împreună;

e) însoțitorul nu este persoana căreia i-a fost încredințată de către instanță supravegherea minorului, în condițiile legii penale;

(la 01-02-2014, Lit. e) a alin. (2) al art. 31 a fost modificată de pct. 1 al art. 167 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )

f) minorul refuză să iasă din țară, dacă a împlinit vârsta de 14 ani.

(3) Ieșirea din România a minorilor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) și (3), se permite numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii.

(la 10-12-2008, Alin. (3) al art. 31 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10 decembrie 2008. )

(4) În vederea constatării de către organele poliției de frontieră a situației prevăzute la alin. (2) lit. e), hotărârea instanței prin care s-a dispus măsura educativă a libertății supravegheate se comunică Poliției de Frontieră Română și Direcției Generale de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

(la 17-07-2009, Alin. (4) al art. 31 a fost modificat de pct. 8 al articolului unic din LEGEA nr. 264 din 7 iulie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 487 din 14 iulie 2009, care modifică pct. 24 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10 decembrie 2008. )

Art. 32.

(1) Până la preluarea minorului de către părinte sau, după caz, de către o altă persoană, în condițiile prezentei legi, însoțitorul prevăzut la art. 30 alin. (1) lit. d), care călătorește în străinătate în condițiile prezentei legi împreună cu acesta, are următoarele obligații:

a) să acorde îngrijire și supraveghere minorului pe toată durata deplasării;

b) să nu abandoneze minorul;

c) să nu se încredințeze minorul altei persoane decât părintelui, reprezentantului legal sau, după caz, persoanei prevăzute la art. 30 alin. (4) ori, în cazuri deosebite, autorităților străine competente în domeniul acordării de asistență și protecție pentru minori;

(la 03-10-2016, Lit. c) a alin. (1) al art. 32 a fost modificată de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 169 din 30 septembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 3 octombrie 2016. )

d) abrogată;

(la 03-10-2016, Lit. d) a alin. (1) al art. 32 a fost abrogată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 169 din 30 septembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 3 octombrie 2016. )

e) în cazul dispariției minorului pe perioada deplasării în străinătate, să anunțe de îndată autoritățile competente de pe teritoriul statului unde s-a produs evenimentul, precum și cea mai apropiată reprezentanță diplomatică sau oficiu consular al României, solicitând eliberarea unei adeverințe în acest sens;

f) să informeze de îndată ce este posibil cea mai apropiată reprezentanță diplomatică sau oficiu consular al României, în cazul apariției unei situații obiective de natură să întrerupă călătoria minorului;

(la 03-10-2016, Lit. f) a alin. (1) al art. 32 a fost modificată de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 169 din 30 septembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 3 octombrie 2016. )

g) în cazul în care nu este posibilă încredințarea minorului persoanei prevăzute la art. 30 alin. (4), să anunțe imediat cea mai apropiată reprezentanță diplomatică sau oficiu consular al României, în vederea reunificării familiale a minorului sau, după caz, să se reîntoarcă în România cu acesta.

(la 03-10-2016, Lit. g) a alin. (1) al art. 32 a fost modificată de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 169 din 30 septembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 772 din 3 octombrie 2016. )

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. e)-g), misiunea diplomatică sau oficiul consular sesizat are obligația de a informa imediat, direct sau prin intermediul Direcției generale afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, atât Inspectoratul General al Poliției Române, cât și Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în vederea anunțării părinților ori a reprezentantului legal al minorului în legatură cu evenimentul produs.

Art. 33.

Minorul care călătorește în străinătate însoțit de cel puțin unul dintre părinți sau de reprezentantul său legal nu poate fi încredințat de către acesta unei persoane de pe teritoriul altui stat, atunci când față de minor s-a dispus măsura educativă a libertății supravegheate, în condițiile legii penale.

Art. 34.

(1) Cetățeanul român care dorește să își stabilească/și-a stabilit anterior domiciliul în străinătate poate solicita eliberarea unui document/unui nou document de călătorie, respectiv a unui pașaport simplu electronic ori a unui pașaport simplu temporar cu menționarea țării de domiciliu, când se află în una dintre următoarele situații:

(la 03-07-2024, Partea introductivă a alineatului (1) , Articolul 34 , Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificată de Punctul 29. , Articolul I din LEGEA nr. 174 din 3 iunie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 3 iunie 2024 )

a) a dobândit un drept de ședere pentru o perioadă de cel puțin un an sau, după caz, i s-a prelungit succesiv dreptul de ședere, în decurs de un an, pe teritoriul statului respectiv;

b) a dobândit un drept de ședere pe teritoriul statului respectiv, în scopul reunificării familiale cu o persoană care domiciliază pe teritoriul acelui stat;

c) a dobândit un drept de lungă ședere sau, după caz, un drept de ședere permanentă pe teritoriul statului respectiv;

d) a dobândit cetățenia statului respectiv;

e) a dobândit un drept de muncă ori este înscris într-o instituție privată sau publică cu scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesională.

(2) Cetățeanul român posesor al unui certificat de înregistrare ori al unui document care atestă rezidența într-un stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau în Confederația Elvețiană, eliberat de autoritățile competente dintr-un stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau din Confederația Elvețiană, poate solicita eliberarea unui pașaport simplu electronic ori a unui pașaport simplu temporar cu menționarea țării de domiciliu în acel stat.

(la 13-08-2013, Alin. (2) al art. 34 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 175 din 6 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 11 iunie 2013. )

(2^1) Persoana care dobândește/redobândește cetățenia română, în condițiile legii, și care optează pentru menținerea/ stabilirea domiciliului în străinătate are obligația de a solicita, în termen de 3 ani de la data dobândirii/redobândirii cetățeniei române, eliberarea unui pașaport românesc, cu menționarea țării de domiciliu, dacă nu a mai deținut, ulterior obținerii cetățeniei, un pașaport românesc sau un act de identitate românesc.

(la 15-03-2025, Alineatul (2^1) , Articolul 34 , Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificat de Articolul VI din LEGEA nr. 14 din 12 martie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 218 din 12 martie 2025 )

(3) În cazul solicitării unui pașaport simplu electronic ori a unui pașaport simplu temporar cu menționarea țării de domiciliu, cererea se depune personal la serviciul public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple, în a cărui rază teritorială a avut ultimul domiciliu sau, după caz, reședința, iar, în străinătate, la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României. În situațiile prevăzute la art. 15 alin. (3) și (4), cererile pentru eliberarea pașaportului simplu electronic, respectiv a pașaportului simplu temporar cu menționarea țării de domiciliu pot fi depuse la cel mai apropiat serviciu public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple.

(la 13-08-2013, Alin. (3) al art. 34 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 175 din 6 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 11 iunie 2013. )

(4) Cererile pentru eliberarea pașaportului simplu electronic cu menționarea țării de domiciliu se soluționează de serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple.

(la 13-08-2013, Alin. (4) al art. 34 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 175 din 6 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 11 iunie 2013. )

(5) Cererile pentru eliberarea pașaportului simplu temporar cu menționarea țării de domiciliu se soluționează, după caz, de serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple sau de misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României.

(6) Cetățeanul român care și-a stabilit domiciliul în străinătate are obligația ca, la înmânarea pașaportului simplu electronic ori a unui pașaport simplu temporar cu menționarea țării de domiciliu, să predea actul de identitate care atestă existența domiciliului în România, emis de autoritățile române.

(la 13-08-2013, Alin. (6) al art. 34 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 175 din 6 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 11 iunie 2013. )

(7) Actele necesare, procedura, condițiile și termenele de soluționare a cererilor privind eliberarea pașapoartelor cu menționarea țării de domiciliu se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(la 10-12-2008, Art. 34 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10 decembrie 2008. )

Art. 35.

(1) Persoanei care solicită/pentru care se solicită autorităților competente române eliberarea documentelor de identitate, de călătorie sau de stare civilă, dar care nu poate/pentru care nu se poate face dovada cetățeniei române în conformitate cu actele normative incidente acestei materii, i se eliberează documentele respective, în condițiile legii, numai după ce Direcția Generală de Pașapoarte atestă, la cererea acestor autorități, faptul că persoana în cauză este cetățean român.

(2) Atestarea prevăzută la alin. (1) se face numai dacă în Registrul național de evidență a pașapoartelor simple se regăsesc date relevante cu privire la cetățenia română a persoanei care solicită/pentru care se solicită acest lucru.

(3) În scopul atestării calității de cetățean român, în condițiile prevăzute la alin. (1), Direcția Generală de Pașapoarte poate coopera cu instituțiile competente în aplicarea prevederilor Legii cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(la 03-07-2024, Articolul 35 , Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 30. , Articolul I din LEGEA nr. 174 din 3 iunie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 3 iunie 2024 )

Art. 36.

(1) Cetățeanului român care își schimbă domiciliul din străinătate în România i se anulează pașaportul simplu electronic/pașaportul simplu temporar în care este menționat domiciliul în străinătate și i se eliberează act de identitate, în condițiile legii.

(2) Cetățeanul român cu domiciliul în străinătate, returnat în baza unui acord de readmisie sau, după caz, expulzat de pe teritoriul statului de domiciliu, are obligația, în cazul în care nu și-a stabilit/nu își stabilește domiciliul/reședința în România, în condițiile legii, să declare la cel mai apropiat serviciu public comunitar de pașapoarte ori la Direcția Generală de Pașapoarte, în termen de 30 de zile de la data intrării în țară, locul unde și-a stabilit locuința.

(la 03-07-2024, Articolul 36 , Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 31. , Articolul I din LEGEA nr. 174 din 3 iunie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 3 iunie 2024 )

Art. 37.

(1) Cetățeanul român își stabilește domiciliul în străinătate în condițiile prezentei legi, care se completează, acolo unde este cazul, cu prevederile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor legi speciale care cuprind reglementări conexe.

(2) În sensul prezentei legi, prin cetățean român cu domiciliul în străinătate se înțelege exclusiv persoana care deține cetățenia română, care a fost/este titulară a unui pașaport românesc cu menționarea țării de domiciliu și care nu și-a restabilit/stabilit domiciliul în România.

(3) Evidența cetățenilor români cu domiciliul în străinătate se ține de către Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcția Generală de Pașapoarte.

(la 03-07-2024, Articolul 37 , Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 32. , Articolul I din LEGEA nr. 174 din 3 iunie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 3 iunie 2024 )

Art. 38.

Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:

a) abrogată;

(la 20-11-2010, Lit. a) a art. 38 a fost abrogată de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 206 din 11 noiembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 17 noiembrie 2010. )

b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere grava intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Art. 39.

(1) Abrogat.

(la 20-11-2010, Alin. (1) al art. 39 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 206 din 11 noiembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 17 noiembrie 2010. )

(2) În situația prevăzută la art. 38 lit. b), măsura se dispune, la solicitarea instituției cu competențe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranței naționale care deține date ori informații cu privire la activitatea pe care persoană o desfășoară sau urmează să o desfășoare în străinătate, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul București.

--------------

Alin. (2) al art. 39 a revenit la forma inițială prin respingerea ORDONANȚEI DE URGENȚĂ nr. 126 din 5 noiembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 9 noiembrie 2007 de către LEGEA nr. 115 din 16 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 21 mai 2008.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2), instanța se pronunță, prin hotărâre, în termen de 5 zile de la primirea solicitării autorităților competente și comunică hotărârea părților, Direcției Generale de Pașapoarte, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, precum și serviciului public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple, competent să elibereze pașaportul simplu persoanei împotriva căreia a fost dispusă măsura.

(la 20-11-2010, Alin. (3) al art. 39 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 206 din 11 noiembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 17 noiembrie 2010. )

(4) Hotărârea prevăzută la alin. (3) este supusă apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competenta teritorial. Instanța se pronunță în termen de 3 zile de la data primirii cererii.

(5) Hotărârea curții de apel este supusă recursului, termenul de recurs, precum și cel de judecata fiind cele prevăzute la alin. (4).

(6) Exercitarea cailor de atac prevăzute la alin. (4) și (5) nu suspenda executarea hotărârii instanței.

(7) Prezenta procurorului la toate ședințele de judecata este obligatorie.

(8) Abrogat.

(la 10-12-2008, Alin. (8) al art. 39 a fost abrogat de pct. 28 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 207 din 4 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 10 decembrie 2008. )

Art. 40.

Exercitarea de către o persoana a dreptului la libera circulație în străinătate se suspenda numai în următoarele situații:

a) este inculpată într-o cauză penală și a fost dispusă, în condițiile Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, instituirea unei măsuri preventive, cu impunerea, după caz, a obligației de a nu părăsi o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviințarea prealabilă a acestuia;

(la 20-07-2018, Litera a) din Articolul 40 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III a fost modificată de Punctul 20, Articolul I din LEGEA nr. 133 din 18 iunie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 20 iunie 2018 )

b) a fost condamnată și are de executat o pedeapsa privativă de libertate;

c) este internată într-un centru educativ sau într-un centru de detenție;

(la 01-02-2014, Lit. c) a art. 40 a fost modificată de pct. 2 al art. 167 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012. )

d) nu a respectat măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, dispusă în condițiile prezentei legi.

Art. 41.

(1) În vederea punerii în executare de către autoritățile competente a măsurii de suspendare a exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, autoritățile care au dispus măsurile prevăzute la art. 40 lit. a)-c) au obligația de a le comunica autorităților competente să elibereze pașaportul, Direcției Generale de Pașapoarte, Inspectoratului General al Poliției Române și Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

(la 13-08-2013, Alin. (1) al art. 41 a fost modificat de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 175 din 6 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 11 iunie 2013. )

(2) Suspendarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate încetează de drept la data la care încetează măsura dispusă în oricare dintre situațiile prevăzute la art. 40 lit. a)-c). În cazul în care autoritățile competente dispun încetarea măsurii înainte de termenul stabilit inițial, au obligația de a comunica acest aspect structurilor competente să elibereze pașaportul, Direcției Generale de Pașapoarte, Inspectoratului General al Poliției Române și Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

(la 20-07-2018, Alineatul (2) din Articolul 41 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 21, Articolul I din LEGEA nr. 133 din 18 iunie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 20 iunie 2018 )

Art. 42.

(1) În situația prevăzută la art. 40 lit. d), măsura se dispune, la solicitarea instituției cu competențe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranței naționale, prevăzută la art. 39 alin. (2), de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul persoanei împotriva căreia a fost instituită măsura suspendării exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul București, pentru o perioadă care nu poate depăși 3 ani. Prevederile art. 39 alin. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(la 20-11-2010, Alin. (1) al art. 42 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 206 din 11 noiembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 17 noiembrie 2010. )

(2) Abrogat.

(la 20-11-2010, Alin. (2) al art. 42 a fost abrogat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 206 din 11 noiembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 17 noiembrie 2010. )

Art. 43.

(1) Pe durata suspendării exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate, precum și în alte cazuri în care instanța de judecată a impus obligația de a nu părăsi teritoriul României, în condițiile legii penale, cetățeanului român i se refuză temporar eliberarea documentelor de călătorie prevăzute la art. 6 alin. (1) de către autoritatea competentă să elibereze aceste documente, iar dacă i-au fost eliberate, îi sunt retrase de către autoritățile competente să pună în executare măsura.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pe durata suspendării exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României pot elibera titluri de călătorie cetățenilor români aflați în străinătate:

a) care nu mai posedă un document de călătorie valabil și cărora le este necesar, după caz, în vederea identificării în cadrul procedurilor consulare, caz în care titlurile de călătorie rămân în păstrare la misiunea diplomatică/oficiul consular;

b) care declară că doresc să revină pe teritoriul României pentru reglementarea situației lor juridice referitoare la suspendarea exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate și cu privire la care autoritățile competente străine din statul pe teritoriul căruia se află aceștia nu au dispus măsuri de natură a restrânge dreptul la liberă circulație;

c) care sunt îndepărtați/expulzați de pe teritoriul unui stat, în temeiul măsurilor dispuse de autoritățile străine, la cererea acestora din urmă sau la cererea autorităților române, fără acordul cetățenilor români în cauză.

(3) Titlurile de călătorie pot fi eliberate și de Ministerul Afacerilor Externe, prin structura specializată, la solicitarea autorităților române competente, în cazul cetățenilor români prevăzuți la alin. (2) lit. c).

(la 03-07-2024, Articolul 43 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 33. , Articolul I din LEGEA nr. 174 din 3 iunie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 3 iunie 2024 )

Art. 44.

(1) La cererea persoanei împotriva căreia s-a dispus măsura prevăzută la art. 40, în condițiile art. 42, instanța de judecată care a instituit această măsură poate dispune suspendarea temporară a executării acesteia și înlocuirea acestei măsuri, pentru o perioadă limitată de timp, cu măsura restrângerii dreptului la liberă circulație, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 39 alin. (3)-(7), în următoarele cazuri:

a) persoana urmează să se deplaseze în străinătate pentru a urma un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României și fără de care viața sau sănătatea îi este pusă în mod grav în pericol, prezentând documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autoritățile medicale române;

b) în cazul decesului în străinătate al soțului sau al unei rude de până la gradul al IV-lea inclusiv;

c) în alte situații obiective care necesită prezența temporară a persoanei pe teritoriul altui stat, fără de care interesele legitime ale acesteia sau ale altui cetățean ar fi în mod grav afectate.

(2) În cazul în care instanța admite cererea prevăzută la alin. (1), prin hotărârea pe care o pronunță trebuie să stabilească perioada exactă, precum și statul/statele în care persoana poate călători.

(3) Organele poliției de frontieră permit ieșirea din țară a persoanei prevăzute la alin. (1), în condițiile prevăzute la art. 28 alin. (2) și (3), dacă prezintă hotărârea instanței de judecată, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care se suspendă temporar executarea măsurii prevăzute la art. 40.