Art. 2204. Declarațiile inexacte sau reticența privind riscul

Noul Cod civil (Legea nr. 287/2009) · art. 2.204 · forma consolidată la zi, verificată la 21 octombrie 2026
Cartea a V-a — Despre obligații › Titlul IX — Diferite contracte speciale › Capitolul XVI — Contractul de asigurare › Secţiunea 1 — Dispoziții comune

(1) În afară de cauzele generale de nulitate, contractul de asigurare este nul în caz de declarație inexactă sau de reticență făcută cu rea-credință de către asigurat ori contractantul asigurării cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, l-ar fi determinat pe acesta să nu își dea consimțământul ori să nu îl dea în aceleași condiții, chiar dacă declarația sau reticența nu a avut influență asupra producerii riscului asigurat. Primele plătite rămân dobândite asigurătorului, care, de asemenea, poate cere și plata primelor cuvenite până la momentul la care a luat cunoștință de cauza de nulitate.

(2) Declarația inexactă sau reticența din partea asiguratului ori a contractantului asigurării a cărui rea-credință nu a putut fi stabilită nu atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea declarației inexacte sau a reticenței are loc anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a menține contractul solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai funcționează. Atunci când constatarea declarației inexacte sau a reticenței are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizația se reduce în raport cu proporția dintre nivelul primelor plătite și nivelul primelor ce ar fi trebuit să fie plătite.

‹ Art. 2203 Citește tot capitolul Art. 2205 ›

Art. 2204 Cod civil, cu istoric și jurisprudențăÎn aplicație vezi versiunile anterioare, deciziile CCR și ÎCCJ notate la articol, cauți în tot actul și exporți PDF sau Word.

Deschide în Tribonian

Capitolul XVI — Contractul de asigurare

Art. 2199Noțiune Art. 2200Forma și dovada Art. 2201Polița de asigurare Art. 2202Categoriile de polițe de asigurare Art. 2203Informațiile privind riscul Art. 2204Declarațiile inexacte sau reticența privind riscul Art. 2205Lipsa riscului asigurat Art. 2206Plata primelor de asigurare Art. 2207Comunicarea producerii riscului asigurat Art. 2208Plata indemnizației de asigurare Art. 2209Denunțarea unilaterală a contractului Art. 2210Subrogarea asigurătorului Art. 2211Opozabilitatea contractului Art. 2212Cesiunea asigurării Art. 2213Domeniul de aplicare Art. 2214Noțiune Art. 2215Interesul asigurării Art. 2216Prevenirea producerii riscului asigurat Art. 2217Despăgubirea Art. 2218Asigurarea parțială Art. 2219Asigurarea multiplă Art. 2220Înstrăinarea bunului asigurat Art. 2221Asigurările de credite și garanții Art. 2222Asigurările de pierderi financiare Art. 2223Noțiune Art. 2224Drepturile terțelor persoane păgubite Art. 2225Stabilirea despăgubirii Art. 2226Plata despăgubirii Art. 2227Noțiune Art. 2228Riscul privind o altă persoană Art. 2229Renunțarea la contract Art. 2230Beneficiarul indemnizației Art. 2231Desemnarea beneficiarului Art. 2232Pluralitatea de beneficiari Art. 2233Producerea cu intenție a riscului asigurat Art. 2234Rezerva de prime Art. 2235Repunerea în vigoare a asigurării Art. 2236Dreptul la indemnizație Art. 2237Prescripția Art. 2238Obligația de informare Art. 2239Coasigurarea Art. 2240Reasigurarea Art. 2241Retrocesiunea

Formă consolidată neoficială, preluată de pe Portalul Legislativ (Ministerul Justiției). Textul oficial este cel publicat în Monitorul Oficial al României. Pentru citare: „art. 2204 C. civ.”.