Art. 2512. Invocarea prescripției de partea interesată

Noul Cod civil (Legea nr. 287/2009) · art. 2.512 · forma consolidată la zi, verificată la 21 octombrie 2026
Cartea a VI-a — Despre prescripția extinctivă, decădere și calculul termenelor › Titlul I — Prescripția extinctivă › Capitolul I — Dispoziții generale

(1) Prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință.

(2) Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.

(3) Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile chiar dacă invocarea prescripției ar fi în interesul statului sau al unităților sale administrativ-teritoriale.

‹ Art. 2511 Citește tot capitolul Art. 2513 ›

Art. 2512 Cod civil, cu istoric și jurisprudențăÎn aplicație vezi versiunile anterioare, deciziile CCR și ÎCCJ notate la articol, cauți în tot actul și exporți PDF sau Word.

Deschide în Tribonian

Capitolul I — Dispoziții generale

Art. 2500Obiectul prescripției extinctive Art. 2501Prescriptibilitatea dreptului la acțiune Art. 2502Imprescriptibilitatea dreptului la acțiune. Cazuri Art. 2503Prescripția dreptului la acțiune privind drepturile accesorii Art. 2504Prescripția dreptului la acțiune privind creanța garantată Art. 2505Compensația și dreptul de retenție Art. 2506Efectele prescripției împlinite Art. 2507Renunțarea la prescripție Art. 2508Felurile renunțării la prescripție Art. 2509Persoanele care nu pot renunța la prescripție Art. 2510Efectele renunțării la prescripție Art. 2511Întinderea renunțării la prescripție Art. 2512Invocarea prescripției de partea interesată Art. 2513Momentul până la care se poate invoca prescripția Art. 2514Invocarea prescripției de către alte persoane Art. 2515Regulile aplicabile prescripției extinctive Art. 2516Domeniul de aplicare

Formă consolidată neoficială, preluată de pe Portalul Legislativ (Ministerul Justiției). Textul oficial este cel publicat în Monitorul Oficial al României. Pentru citare: „art. 2512 C. civ.”.